„Marioaaaraa de la Goorjii, Marioaaraa de la Goorjii, la la neica vreo doi zloti, Si nu te iubi cu toti, la Ia neica vreo doi zlooooooti, Siii nu te iubi cu toti…“. Tresari, cu pielea de gaina, cautând in jur dupa stapâna vocii. Sau macar dupa vreo caseta, disc, CD, televizor. Ceva, orice, numai sa te convingi ca n-ai luat-o razna: cumva, de undeva, cânta Maria Tanase. In cele din urma, in spatele vrafurilor de acte, dosare, condici de calcule, glasul prinde chip: Magdalena Florea, inspector financiar la Primaria Diosti, cânta.
Opt ore pe zi face calcule, socoteli, intocmeste situatii. Pixul si calculatorul – acestea sunt instrumentele de baza in meseria pe care Magdalena a trebuit sa o accepte cu ani in urma. Nu ca nu i-ar fi convenit – in fond, a absolvit Liceul Economic din Caracal, era firesc sa se angajeze pe vreo functie care sa aiba legatura cu adunarea si inmultirea. Iar la vremea aceea, un contabil nu era chiar de aruncat. Doar ca, la ce o tragea pe ea sufletul, norocul nu a vrut sa-i surâda.
„Cânt de când ma stiu, cred ca dinainte de a incepe sa vorbesc. Muzica este viata mea, marea mea iubire. Cât am fost copil si mai târziu, la adolescenta, asta am visat sa fac in viata: sa ajung solista de muzica populara“, se confeseaza, intre doua impozite, Magdalena. „Din ’73 am inceput chiar sa studiez. Aveam 15 ani când am venit la Caracal, la liceu. Atunci m-am inscris la Casa de Cultura. Am inceput sa particip la spectacole, sa muncesc serios pentru o cariera frumoasa, pe care eram sigura ca o sa o realizez, mai devreme ori mai târziu“.
Serbari la scoala, spectacole diverse, competitii interscolare, la toate a participat olteanca a carei voce ii vrajea pe toti. Profesori, colegi, prieteni, toti ii laudau talentul. Nimeni nu a remarcat-o insa cu adevarat, asa cum se intâmplase deja cu alti tineri de vârsta ei. Copila si-a dat seama: avea de luptat si nu oricum, ci de una singura.
„Ei s-au lansat, eu am ramas la vagoane“
Dupa liceu, Magdalena a trebuit sa se angajeze. Cum incercarile artistice nu dadusera inca roade, n-a avut de ales: a intrat intr-o fabrica. La marea iubire nu a renuntat, insa – si-a dres bine vocea, si-a luat inima-n dinti si a trecut de usa Scolii Populare de Arta din Slatina.
„Atunci au inceput adevaratele spectacole, unde i-am cunoscut pe toti: Neta Soare, Liviu Vasilica, Steliana Sima, Gheorghita Nicolae, Luciana Vaduva. Cu toti am cântat. Eram de aceeasi vârsta, aveam aceeasi pregatire. Unii talentati, altii mai putin… Cu toate astea, lucrurile nu au luat cursul lor firesc: ei s-au lansat, eu am ramas la vagoane. 18 ani!“.
Magdalena lasa pixul din mâna sa-si stearga pe furis o lacrima. Zâmbeste. Dar cu tristete.
„Nu sunt invidioasa. Ma bucur pentru ei ca au reusit, o meritau! Dar imi pare rau ca nu am avut si eu noroc. Probabil constructia mea interioara e de vina“, zice si râde a plâns.
Fata simpla, fara pretentii de marire, fara ambitii care sa-i stearga buna-cuviinta invatata de-acasa, Magdalena a crezut ca talentul ei este suficient pentru a o recomanda celor in masura sa promoveze tineri artisti. Pe de alta parte, pasiunea fetei pentru folclor o determinase sa culeaga, din zonele oltenesti, un repertoriu bogat de cântece inca neauzite pe scenele din tara. Nu-si imagina deci ca nu se va gasi in cele din urma cineva care sa-i remarce calitatile si stradaniile. Mai mult decât atât, n-ar fi crezut in ruptul capului ca, pentru a fi lansat – in orice domeniu -, trebuia sa te conformezi unor reguli nescrise, dar respectate cu sfintenie: sa furi, sa-i tradezi pe cei din jur si sa intretii anumite relatii menite sa te conduca pe calea celebritatii.
„La vârsta aceea eram convinsa ca toti oamenii sunt sinceri, ca poti sa reusesti doar cu cinste si munca. Veneam dintr-o familie simpla, pentru care lucrurile intotdeauna au fost clare: muncesti – ai, nu – mori de foame“, incearca femeia sa-si justifice acum „inconstienta“ de a ramâne o anonima.
Cântecele ei au lansat pe altii
Amarnice au fost insa adevarurile descoperite mai târziu! Pe masura ce anii treceau, Magdalena incepea sa fie tot mai nelinistita si mai neincrezatoare: spectacole putine, fara mare importanta, aparitii in grup pe scene necunoscute ori simple nunti, botezuri, petreceri ale prietenilor. Acestea ramâneau singurele ei „victorii“, in timp ce fostii parteneri de „cântec si joc“ insemnau la caietel succese rasunatoare, diplome, premii la festivaluri, discuri inregistrate. In timp – dupa ce a trecut la statutul de sotie si mama – femeia a primit si raspunsuri la sirul de intrebari care o chinuiau. Culmea, tocmai de la cei cu care facuse primii pasi in muzica.
„Cântecele culese de mine si cu care credeam ca o sa-mi câstig recunoasterea au folosit altora… «Ia te uita, neica, uita» a lansat-o pe Luciana Vaduva. «Neica din Corabia» a facut-o celebra pe Steliana Sima, iar cu «Pe sub poale de padure» – alt cântec cules de mine – s-a lansat Gheorghita Nicolae“. Magdalena zâmbeste iar, de data aceasta aproape amuzata. „Ce puteam sa fac atunci? Imi erau toti dragi, nu-mi venea sa ma supar pe ei. M-am bucurat ca au avut succes. Iar acum, când am renuntat la proiecte marete, sunt fericita ca lumea cunoaste piesele mele. Chiar daca nu le cânt eu…“.
Debut 50?…
Unde a gresit, ce trebuia sa faca? Magdalena a primit si acest raspuns in urma cu câtiva ani, chiar din gura lui Liviu Vasilica, omul cu care, pe lânga cântarile de petrecere la care l-a insotit, a ramas prietena pâna la disparitia prematura a artistului.
„Ma lua de gât si-mi zicea: «Vai de tine, nici acum nu stii CE si CUM sa faci! Uita-te si tu in jur, vezi cum s-au descurcat altele!? Dar tu esti prea proasta pentru secolul asta, n-o sa te lansezi niciodata»“, isi aminteste Magdalena remarcile sincere, dar bine intentionate ale prietenului sau. Desi incepuse sa constientizeze ca urmase o cale eronata, nu s-a intors din drumul ei – acela al nevestei credincioase si al mamei dedicate in totalitate familiei.
Acum, dupa ce vremea viselor inflacarate a trecut demult, Magdalena nu are nici un regret. Dimpotriva: e mândra de cele doua fiice pe care le-a crescut cu dragoste – chiar daca nici una nu i-a mostenit talentul. E fericita cu slujba pe care o are de sapte ani la Primaria din Diosti, pentru ca ii lasa suficient timp sa se ocupe de familie. Si, mai mult, poate sa cânte in voie, ce si când vrea: intre peretii primariei, ori la vreo nunta a neamurilor.
„S-ar putea, totusi, sa le fac o surpriza tuturor“, râde femeia. „Intentionez sa ma duc la «Debut 50», emisiunea lui Ion Besoiu. Niciodata nu e prea târziu sa ajungi celebru, nu? Si o sa cânt chiar melodiile culese de mine!“.
