Ceasornicar din tata in fiu, Ion Craciun a colindat tara in lung si-n lat. De opt ani, caminul sau este la Dabuleni, unde in fiecare zi poate fi gasit asezat la masuta sa din centrul orasului. Sotia l-a urmat peste tot. Acum, in prag de sarbatori, se pregateste sa mearga la familia pe care a lasat-o in urma, la Alexandria.
Asezat la masuta sa si infasurat intr-o patura, Ion Craciun nu pare deranjat de frigul de afara. Barbatul are 62 de ani si a mostenit meseria de ceasornicar de la tatal sau. „Am mostenit meseria de la parinti. Ce sa fac? Inghet. Daca nu am invatat carte, stau si ma amarasc. In fiecare dimineata imi iau masuta si sculele si vin in centrul orasului. Altii ajung chiar in America sau in Spania, eu am ramas mai in urma, dar nu ma plâng. Stau aici de dimineata pâna seara, zi lumina, ca-n agricultura“, a spus Ion Craciun. Barbatul traieste in Dabuleni de opt ani. „Am colindat tara in lung si-n lat. Am fost si-n Ardeal, si-n Banat. Imi place sau nu trebuie sa fac meseria asta pentru ca alta nu cunosc. Nu am pamânt, nu am pensie. Am si eu nevoie de bani pentru plata impozitului catre stat si pentru autorizatie. Credeti ca daca nu as avea autorizatie m-ar mai lasa oamenii astia sa stau aici?“, a mai spus Craciun. In timp ce discuta cu reporterii GdS, ceasornicarul avea alaturi un batrân si mesterea la un ceas. „Mai facem servicii si la câte un mosneag. Trebuie sa mai facem si pomeni ca mai vedem cum o fi pe lumea cealalta“, a afirmat mesterul.
Sotia i-a fost mereu alaturi
Peste tot pe unde a umblat, Ion Craciun a avut-o alaturi pe sotia sa. „Nu ma lasa singur ca e cam geloasa. A fost dupa mine peste tot prin tara. Aici stam cu chirie, iar acum ne pregatim sa mergem acasa de sarbatori“, a mai spus mesterul Craciun. In fiecare zi, la ora prânzului, Tudora, sotia lui Ion, soseste cu un cos cu mâncare. „Nu pot sa il las singur. Trebuie si el spalat si ingrijit, asa ca l-am urmat peste tot“, a spus femeia. Pe masuta de lucru, Ion are insirate o serie de ustensile care de care mai ciudate. Clesti de diferite dimensiuni, pense, pile si o multime de piese de schimb minuscule. Pe lânga reparatul ceasurilor, Ion Craciun face si bijuterii, inele si cercei, atât din aur, cât si din argint. „De obicei lucrez cu materialul clientului. Oricum, eu dau obiectele mai ieftin. Daca la Craiova aurul este dat cu cinci sute de mii gramul, eu aici il dau numai cu patru sute. Mai primesc si câte o gaina. Si sa stiti ca tot ceea ce fac eu nu inverzeste urechea si nici degetul, daca ar fi fost asa credeti ca as fi rezistat aici atâtia ani?“, a precizat Ion Craciun.
„Era mai bine pe vremea lui Ceausescu“
Barbatul are doi baieti acasa la Alexandria, cel mare, de 40 de ani, iar celalalt, de 38. Fiii au prins gustul meseriei pe care tatal a invatat-o de la inaintasi. Fiecare copil i-a daruit câte doua nepoate. Fetele sunt ambitioase. Incearca sa-si schimbe conditia invatând. Una este studenta, alta este la liceu, cea de-a treia in scoala generala, iar cea mica este inca la gradinita. „Daca nu a vrut Dumnezeu sa fie baieti. Poate invatau meseria asta a noastra. Nu este banoasa, dar poate fi foarte frumoasa“, a mai spus barbatul, care considera ca meseria pe care o practica ii oferea mai multe satisfactii pe timpul lui Ceausescu decât acum, pentru ca atunci erau mai putini cei care puteau aduce bijuterii din afara. „Acum, lumea prefera aurul din Turcia sau din Italia. Sunt putini cei care-si mai doresc un obiect facut cu multa rabdare. Eu inca mai fac asemenea obiecte, dar nu mai am asa multi clienti. Nu pot sa spun ca trece luna si iau atât sau atât“, a concluzionat Ion Craciun.
