In comuna doljeana Giubega, taranii sint nemultumiti de calitatea si de pretul grinelor recoltate in aceasta toamna, care nu le permite nici macar sa acopere cheltuielile care trebuie facute primavara viitoare. Tot mai multe suprafete de teren sint lasate nemuncite pentru ca majoritatea agricultorilor sint pensionari care nu-si pot permite sa investeasca milioane intr-un hectar de cultura fara sa aiba siguranta ca vor reusi sa recolteze ceva. Chiar si asociatiile agricole care detin utilaje si care lucreaza sute de hectare de teren se confrunta cu aceleasi probleme – pretul scazut al griului comparativ cu cel al motorinei, vremea nefavorabila si dezinteresul pe care il arata statul in reorganizarea agriculturii.
Satenii din Giubega au semnat contracte de arenda cu diferite asociatii agricole si se multumesc cu putinul oferit de acestea pentru ca nu au alta alternativa. „Am primit cinci sute de kilograme de griu la hectar de la asociatia la care am terenul, dar bobul este subtire si din cauza ploilor continutul de gluten este 19%, adica foarte mic, dupa cum am inteles de la specialisti. Toata agricultura este la pamint si nici Dumnezeu nu tine cu noi. Statul ne da o subventie de 1,75 milioane pentru fiecare hectar de teren agricol, iar arendasul ne da cinci sute de kilograme de griu, adica un milion de lei. Arendasul nu ne da nici cit ia el de la stat ca sa munceasca pamintul noastru “, a afirmat Marin Calafeteanu. De voie, de nevoie, oamenii prefera metoda arendarii cu sau fara contract, pentru ca ei nu au posibilitatea sa lucreze pamintul. Acum, satenii se tem ca terenurile vor ramine neinsamintate cu griu, pentru ca pamintul este ud si nu se poate ara, iar prognoza meteo nu este deloc favorabila, pentru zilele urmatoare anuntindu-se din nou ploi.
Nici mierea nu mai are pret
„Guvernul ar trebui sa ne ajute cu bani, nu cu cupoane pe care sa se ia chimicale de la diverse firme pe care nu le cunoaste nimeni si care cine stie pe cine favorizeaza. Se intimpla ca intr-un sat ingrasamintul sa fie dat cu 750.000 de lei sacul, iar la noua kilometri distanta, in comuna invecinata, acelasi ingrasamint sa fie vindut cu 650.000. Mie mi s-a intimplat sa dau cu ierbicid, luat tot pe cupoane, in lanul de floarea-soarelui si m-am trezit cu o iarba din care abia se mai vedeau bietele plante. Nimeni nu verifica nici pretul si nici calitatea, dar dorim cu totii o agricultura infloritoare“, a spus un satean. Barbatul sustinea ca mai are bonuri din primavara acestui an si ca, desi pe ele este scris ca sint valabile pina la sfirsitul lui 2005, nu i le mai primeste nimeni.
Alta problema ridicata de citiva sateni din Giubega este cea a valorificarii mierii de albine. Acestia spun ca li s-au oferit doar 30.000 de lei pe kilogram, in conditiile in care pretul cu care se vinde mierea pe piata este de peste 150.000 sau chiar mai mult in cazul mierii de mai. „Cei de la centrul de colectare de la Craiova au spus ca nu mai primesc miere pentru ca au prea multa. In conditiile astea, noi ce ar trebui sa facem cu ea? Eu si un verisor avem in jur de doua tone. El din asta traieste, eu mai misc cite ceva, dar el a investit tot in apicultura. Este o adevarata bataie de joc“, a mai spus sateanul.
Agricultura doar inghite banii
Intr-alt colt de sat, alti agricultori, aceleasi probleme. Oamenii spun ca au obtinut cantitati mari de floarea-soarelui, dar ca pretul pe care piata il ofera este foarte mic, asa ca ei prefera sa stea cu recolta in magazii, in timp ce statul importa floarea-soarelui din tarile vecine, care o dau la un pret si mai mic. „Ei aduc floare de la ucraineni, care isi permit sa o dea cu doar 4.500 kilogramul, pentru ca nu le-o cumpara nimeni. La noi, floarea-soarelui este cumparata cu sapte mii, pret la care noi nu reusim sa ne acoperim cheltuielile, darmite sa mai scoatem si profit“, a afirmat Vasile Catan. Alta problema cu care se confrunta satenii este cea a rozatoarelor care au invadat magaziile si care distrug grinele intr-un ritm alarmant. O data porniti, satenii nu se opresc si incep sa calculeze si ajung foarte repede la acelasi rezultat – agricultura nu ofera nici o satisfactie, din contra, ajungi sa nu poti scoate nici banii pe care i-ai investit. „Vor sa atraga tinerii la tara, dar cum, cind muncesti degeaba? Noi lucram pamintul, ca e pacat de batrinii care s-au chinuit si au suferit atita pentru el“, a spus Jane Guna.
SC Agroindustriala Giubega SA nu-si plateste arenda
„In anul 2003 am semnat un contract de arendare cu SC Agroindustriala Giubega SA care obliga arendasul sa imi plateasca 15% din productie, respectiv echivalentul in lei al cantitatii de griu cuvenite la pretul de valorificare practicat de piata la data platii. In 2004, trebuia sa primesc 10.300.000 de lei pe care nu le-am primit nici pina acum. Anul acesta am primit trei sute de kilograme de griu, dar foarte prost, atit de prost ca nici gainile nu il maninca, nici morile nu il primesc. Am fost si le-am spus ca nu sintem cersetori si ca putinul acesta este un drept al nostru. Nu va mai spun ca ar trebui sa ne dea si dobinda la banii nostri. In aceeasi situatie sint si cumnata mea, Steluta Ilariu, si un var, Constantin Nicola, care au de primit cite 23 de milioane“, a povestit Tatiana Ilariu. Femeia a mai spus ca desi in 2004 societatea trebuia sa plateasca arendatorilor in jur de trei miliarde de lei, acest lucru nu s-a intimplat si ca in aceeasi situatie se afla mai multi cetateni din Giubega. Poetul si publicistul Mircea Dinescu, care a cumparat fostul IAS Giubega, este asteptat cu nerabdare de taranii din zona, ca sa le spuna daca la Bucuresti treburile merg ca pe la Giubega.
Sa mori cu dreptatea in mina
„Doamna care ne acuza ca nu i-am platit cele zece milioane care i se cuveneau din productia anului 2004 are dreptate. In aceeasi situatie se afla multi dintre cei care au teren la societatea noastra. Problema a aparut din cauza lipsei banilor. Actionarii trebuia platiti din profit, dar noi nu am avut asa ceva. Abia acum o sa putem sa ne platim datoriile de anul trecut. Din pacate, geamantanul acesta al agriculturii este unul atit de greu ca nimeni nu se incumeta sa incerce sa-l ridice, cu atit mai putin sa vada ce contine“, a afirmat inginerul Marinel Mitroi, director al SC Agroindustriala Giubega SA.
Nici acolo unde pamintul este lucrat comasat situatia nu este mai buna. Pentru a lucra un hectar de teren este nevoie de noua milioane de lei, productia este de trei tone si jumatate de griu, iar kilogramul se vinde doar cu 2.500 de lei, astfel ca, printr-un calcul simplu, oricine poate observa ca abia daca pot fi acoperite cheltuielile. Situatia este aceeasi atit la terenurile muncite individual, cit si la cele lucrate in cadrul unei asociatii sau societati agricole. Agricultura are, in primul rind, nevoie de bani, dar si de multa rabdare.
