Inca din zorii zilei, credinciosii din toate colturile Olteniei au purces spre manastire. Care cu colaci si coliva, care cu gratarele de mici si marfa de butic. Activitatea a inceput cu mare entuziasm. Pe marginea drumului s-au intins tarabe de bilci: baloane colorate, trompete si pistoale, pufuleti si acadele. Haine de import si vata pe bat. Gratare de mici si stive de navete cu bere. Pe la mijlocul tirgului, muzicieni veniti tocmai de pe meleaguri straine si-au instalat instrumentele, pentru „a incinta“ Maglavitul. S-au intins mese imparatesti, cu halci de carne si butoaie de vin. Ospatul a inceput pina sa apuce preotii sa citeasca toate cele sfinte. Si a tinut pina in miez de noapte, sarbatorind Fecioara chiar cu incuviintarea staretului Vladimir: „Rolul bisericii este acela de a fi alaturi de sat, de oameni. Fara muzica si dans nu putem aduce oamenii la biserica!“
Muzica s-a lasat insa cam mult asteptata. „De patru ore stam sa ne dea primarul curent. Sintem veniti tocmai de la Milano, special pentru Maglavit“, a tinut sa declare cu mindrie George Moldoveanu, violonist de succes.
