Ce-am facut oare pentru semenii mei? Sa fie oare aceasta intrebarea care-i bintuie pe consilierii locali craioveni, la sfirsit de an, cind isi evalueaza sincer realizarile? Nu stim daca noaptea in somn i-a chinuit aceasta intrebare si nici daca nu s-au trezit din letargie bintuiti de cosmaruri electorale. Si daca nu le-a dictat simtul cetatenesc sa faca acest lucru, pe citiva i-am convins noi sa se autoevalueze. Asa, ca sa stie si omul de rind, cel care a pus stampila pe buletinul de vot, ce-a semanat si la cit este evaluata productia de anul acesta. Ca sa nu va para totul ambiguu, ca discursul unui politician, i-am rugat pe alesii urbei sa-si dea o nota corespunzatoare activitatii prestate anul acesta in slujba cetateanului. Surprinzator, n-am gasit nici repetenti, nici corigenti si nici personaje bintuite de mediocritate. Se poate totusi sa nu fi ales tocmai subiectii potriviti. Dar orice sondaj impune o marja de eroare, nu?
Umanistul
Octavian Podeanu nu este un novice in administratia publica locala. Cu un trecut de viceprimar si cu o cariera de profesor destul de lunga, el crede ca o nota de opt il reprezinta. Asta pentru ca „sint profesor si stiu ca notele mari se obtin foarte greu“. O nota de noua crede ca ar fi meritat in cazul in care „orasul ar fi mai curat, am fi reusit sa rezolvam problema cu apa potabila si drumurile ar fi fost mai bune. Cred ca mi-as fi dat un noua, daca reuseam sa fac lumea sa zimbeasca mai mult si sa injure mai putin. Este foarte important ca oamenii sa stie sa zimbeasca“.
Neintelesul
Dumitru Dolea se considera un luptator, cu vederi largi, chiar daca unii colegi de consiliu il mai birfesc pe la spate, facindu-l comunist. Despre nota, crede ca ar merita pentru activitatea prestata un opt: „Un sapte spre opt chiar, avind in vedere ca m-am lovit uneori de unele neajunsuri si nu am primit intelegere din partea colegilor. Multi au pus biruri si taxe grele pe spinarea cetateanului, iar eu, fiind cetatean al acestui oras, le-am resimtit pe propria piele“. Hm! Din cite stim noi, consilierii stabilesc cuantumul „birurilor“, iar domnul Dolea este consilier.
Oricum, patruns de modestie, a tinut sa precizeze ca nu se poate autoevalua cu obiectivitate, neavind calitatea necesara. Calitate ce ii revine presei, care este… „cintarul cel mai bun“!
Pragmaticul
Ion Lupulescu spune ca, dupa o cariera de conducator de 20 de ani, nimic nu-l mai poate speria. La autoevaluare a obtinut o nota de noua pentru ca are o putere de adaptare foarte mare si nu crede ca „ar putea cineva sa-mi conteste calitatile sau sa-mi reproseze ceva“. In opinia presedintelui comisiei de buget finante, in politica, modestia nu are ce cauta pentru ca daca esti modest, pierzi foarte mult: „De multe ori aici trebuie sa calci pe cadavre ca sa-ti atingi scopul, pentru ca lupta este foarte acerba. Din cauza asta, multi oameni de valoare refuza sa faca politica pentru ca nu ar fi dispusi sa faca orice ca sa cistige lupta“. Fara comentarii!
Rebelul
Emil Dumitrescu este considerat de unii colegi ca o persoana recalcitranta, care mereu incearca sa puna bete in roate unor proiecte vizibile, viabile si benefice mai ales anumitor alegatori. Rebelul crede ca la activitatea de consilier ar merita o nota de opt. Asta pentru ca „nu pot sa-mi dau 10 deoarece n-am putut sa realizez cam tot ce mi-am dorit. De multe ori am fost un solitar pentru ca nu am vrut sa fiu raspunzator la unele hotariri luate de colegii mei, dar, atita timp cit fac parte din consiliul local, sint, fara sa vreau, raspunzator de toate deciziile“. Ca politician, Emil Dumitrescu se considera mai bine pregatit, un fel de … profesor: „Se spune ca 10 este pentru Dumnezeu, noua, pentru profesor, iar opt, pentru elevi. Eu cred ca merit un noua“.
Modestul
Emilian Stefirta spera ca in 2003 sa poata sa isi acorde o nota de zece. Anul acesta nu a putut sa se evalueze la mai mult de sapte. Si asta pentru ca „realizarile nu sint pe masura asteptarilor mele sau a ceea ce mi-am propus. Stiu ca de multe ori presa a facut haz pe seama propunerilor sau sugestiilor mele. Eu as fi vrut ca aceste propuneri, considerate de unii caraghioase, sa se fi transpus in practica. Atunci poate mi-as fi putut acorda o nota mai mare“.
Cam atit cu notarea consilierilor. Si asta ca sa nu devenim… repetitivi. Oricum, voi, cititorii, sinteti cei care veti da nota finala. Cine va trece clasa vom vedea peste doi ani. Si tot peste doi ani, la urmatoarele alegeri, vom vedea pe cine ati lasat repetent. Pentru ca, asa cum spunea un slogan electoral al unei formatiuni politice, „votul tau conteaza“!
