Justitia intr-o Romanie periferica

Raportul din acest an privind problemele justitiei din Romania (elaborat de Institutul pentru o Societate Deschisa, cu sediul la Budapesta si patronat de George Soros) este semnat, pentru partea dedicata Romaniei, de catre Monica Macovei, de la Fundatia Helsinki pentru Drepturile Omului, si de consultantul independent Ioana Cornescu.

Asa cum era de asteptat, cele doua romance lanseaza, inca de la inceput, o judecata fara apel: „In decursul ultimului an, Romania a inregistrat putine progrese in realizarea unei mai mari independente sau, profesionalismului in justitie. Citeva probleme structurale majore – continuarea exercitarii autoritatii administrative de catre Ministerul Justitiei, posibilitatea ca procurorul general sa introduca apeluri extraordinare, compozitia mixta a Consiliului Superior al Magistraturii si jurisdictia comuna asupra judecatorilor si procurorilor – nu au fost inca rezolvate, impiedicind functionarea eficienta si independenta a sistemului justitiei si contribuind la nivelul inalt al lipsei de incredere a opiniei publice in curtile de justitie“.

Raportul confirma si subliniaza gros si apasat tot ceea ce, in decursul anilor, au insemnat acuzatii la adresa incapacitatii autoritatilor de a opera reforma in sistemul justitiei. Numai asa se explica de ce, in viziunea autoarelor, „Ministerul Justitiei continua sa exercite o autoritate supracentralizata si nonnecesar de larga in privinta selectiei, promovarii si evaluarii judecatorilor, ridicind semne de intrebare asupra potentialei influente politice. In mod special, prevederile care permit numirea de judecatori fara a se mai trece prin procedurile de examinare clasice arunca o pata de umbra asupra separarii puterilor si risca o inlocuire a profesionalismului cu clientelismul politic drept criteriu pentru serviciul in justitie“.

Daca lucrurile stau asa, este evidenta concluzia pe care reprezentantii societatii noastre civile o transmit lumii libere: „Aceste deficiente structurale serioase contribuie la nivelul inalt de neincredere al opiniei publice in curtile de justitie si in judecatori, fapt care pune sub semnul intrebarii legitimitatea sistemului juridic. Proportia cetatenilor care afirma ca au putina sau foarte putina incredere in justitie a crecut de la 62% in 1998 la 74% in 1999 si 77% in 2000. Exista perceptia ca fenomenul coruptiei este larg raspindit in justitie“, acest sector fiind asezat pe locul doi „printre structurile guvernamentale percepute ca fiind cele mai corupte“. Dovedind o logica perfecta cu finantatorii programului, autorii studiului, atunci cind fac asemenea afirmatii, citeaza ca sursa de referinta propriile lor lucrari anterioare, adica studiile OPEN SOCIETY de anul trecut. Pentru a fi insa obiectivi, trebuie sa adaugam si faptul ca in acest studiu (ca si in cel despre coruptie) sint folosite amplu si relatari din publicatii ca Jurnalul national, Adevarul, Evenimentul zilei si Romania libera, argumentatie pentru a spune ca „judecatorii nu au pregatire profesionala, ca dau sentinte nedrepte sau chiar in afara legii“ sau, cind „se refera in mod frecvent la intruziunea politicului in functionarea sistemului justitiei“.

Deci, evident, nimic nu merge bine si vaga aluzie la incompetenta judecatorilor din paragraful precedent (castana initial scoasa din foc pe mina presei) este sustinuta cu afirmatii din ce in ce mai grave, totul in contextul in care Ministerul Justitiei – cuprins, pare-se, de o cumplita manie a secretomaniei de partid si de stat – acopera cu un val dens criteriile de promovare: „evaluarea interna a judecatorilor are loc strict in cadrul sistemului; alte organisme profesionale sau ale societatii civile nu au nici un fel de posibilitate de a comenta pe teme legate de performantele judecatorilor“. Fireste, cu exceptia cadrului oferit de rapoartele anuale ale Institutului finantat de domnul George Soros.

Nu sint nici bani, ceea ce se adauga la conditiile de stres general: „Institutul National al Magristratilor, principalul organism de pregatire profesionala… este slab finantat, fapt care primejduieste sustenabilitatea pe termen lung a pregatirii“, in conditiile in care „depinde extrem de mult de Ministerul Justitiei in ceea ce priveste bugetul si conducerea manageriala“. Este nevoie, afirma specialistii romani in societate civila, ca Institutul National al Magistratilor sa adopte un demers profesional inclusiv in dezvoltarea si desfasurarea programelor sale“, o problema cu totul speciala constituind-o pregatirea continua a personalului. Lipsa de bani are si consecinte politice cu mult mai complexe: „deoarece, partial, deciziile sale bugetare depind de autoritatile executivului si ale legislativului, justitia a avut un sprijin financiar insuficient pentru a se dezvolta intr-o autoritate puternica si independenta in stare sa intreprinda cercetari in ceea ce priveste celelalte domenii“.

Afirmatiile acestea nu sint nici noi, nici nu exceleaza prin senzational. Problema, din punctul nostru de vedere – aflati, la Bruxelles – este ca sistemul acesta de argumentatie tinde, invariabil, spre un singur punct. Iar acesta, intr-adevar, este grav pentru ca, din punct de vedere politic, are o legatura directa cu indeplinirea de catre Romania a Criteriilor Politice Copenhaga, conditie sine qua non a continuarii procesului de aderare.

Daca, din punctul de vedere al reprezentantilor societatii civile romanesti, „se pune sub semnul intrebarii legitimitatea sistemului juridic“, acest fapt are in mintea responsabililor politici de la Bruxelles o pondere cu mult mai mare decit ar avea-o acelasi mesaj lansat pe piata politica romaneasca, tocmai pentru ca ei il iau drept un mesaj autorizat, un semnal de alarma tras de persoanele cu maxima competenta pe care societatea civila din Romania le-a ales drept stindard.

Aici incepe, sau ar putea incepe, o discutie asupra valorii reale a celor doua personalitati in raport cu sistemul pe care-l judeca atit de aspru si in asemenea termeni definitivi. Desigur, argumentul societatii civile este ca nu este judecata valoarea tehnica in sine, ci raportul sau cu principiile functionarii democratice a unui stat de drept. In acest caz insa extrapolarea judecatilor privind capacitatea profesionala a judecatorilor, spre exemplu, la intregul acestei categorii profesionale poate sa reprezinte o exagerare, iarasi cu consecinte politice usor de comensurat.

In aceste conditii, am vazut ca, in viziunea celor de la OPEN SOCIETY, Romania este o tara de corupti, cu o justitie populata de neprofesionisti si functionind despotic, autoritar si haotica prin lipsa criteriilor de promovare, altele decit cele ale clientelismului politic. O Romanie care, asa este cum scriu romanii nostri, n-are ce sa caute printre tarile civilizate ale regiunii, planetei Terra sau Constelatiei Andromeda. O Romanie periferica, avind valori periferice, cu sisteme politice si administrative vetuste, bune doar de dat la categoria „asa nu“, oferind toate argumentele necesare pentru a-i reconforta pe toti cei care spun ca tara noastra mai are mult, mult, mult de tot de recuperat inainte sa fie primita alaturi de tarile europene. Credeti ca va exista vreo replica la toate astea? Noi nu.