Deja dependenti de Caritasuri si FNI-uri, romanii parca nu se mai simt bine daca nu iau, constant, cite o plasa – doua. In ultimul timp, cei dornici sa plece, definitiv sau doar la munca, in strainatate par sa fi devenit unul dintre „solurile cele mai fertile“ pentru productia de tepe. Dupa ce isi vind si ciinele pentru a pune la ciorap banii trebuinciosi unei glorioase emigrari, multi sint cei care nu au parte sa vada nici Vama Nadlac, nici parcarea de la Otopeni, de obicei pentru ca acela care intermedia plecarea a sters-o primul spre meleaguri mai insorite, cu tot cu banii fraierilor. La Craiova, lucrurile ies putin din tiparul clasic, in sensul ca pe-aici nu mai exista pacalitori, ci doar pacaliti.
Fratii Fanica si David Bustean isi beau, mai acum vreo doua zile, cafeluta de dimineata, cind, aruncindu-si ochii peste mica publicitate dintr-un ziar local, au dat peste urmatorul anunt: „Global Immigrations Services Canada ofera locuri de munca pe baza de contract. Tel: 0251/196…“ Numarul cu pricina a fost, pentru David si Fanica, o madeleina proustiana, care le-a adus in cap mirosul inconfundabil al teancului de 1.500 de dolarei, iremediabil aruncat pe geam in urma cu trei ani, cind cei doi au avut o tentativa de emigrare in Noua Zeelanda.
„Totul a inceput pe 21 aprilie 1999, cind am vazut in Gazeta un anunt, ca firma GELDO COM intermediaza emigrari. Am sunat la numarul pe care-l vedeti aici si pe urma, impreuna cu fratele meu, ne-am dus la sediu si am semnat un contract de prestari servicii“, isi aminteste Fanica Bustean. „De-atunci inainte, am inceput sa cheltuim: mai intii 20 de dolari pentru inscriere, pe urma cinci dolari pentru consultanta, 500.000 de lei pentru pachetul de acte si tot asa. Pe 13 mai, am platit 500 de dolari, prima rata pentru serviciile propriu-zise.“ Conform contractului incheiat intre Fanica si David Bustean, pe de o parte, si Emil Isbasoiu, administratorul GELDO, de cealalta, fiecare din cei doi frati avea de platit 1.500 de dolari, platibili in doua rate. Banii se virau, prin intermediul unei banci, in contul unei firme din Anglia, HAPPY WORLD, cu care GELDO colabora la rindul ei. Dupa ce si-au vindut masina si aproape tot ce au avut prin casa, la inceputul lui 2000, fratii Bustean au reusit sa puna ban pe ban si sa achite si diferenta de bani, cite 1.000 de dolari. Dupa care au inceput sa astepte plecarea, cu un ochi la viza si cu altul la valiza. Doar ca viza, nu mai e nici o surpriza, n-a venit nici pina in ziua de azi.
„M-am ales decit cu o operatie pe cord“
Disperati, fratii Bustean au depus o plingere la politie, insa, in urma cercetarilor efectuate de procurorii Parchetului de pe linga Judecatoria Craiova, Isbasoiu nu a fost gasit vinovat decit de incalcarea Legii contabilitatii, nu si de inselaciune.
„Sint si eu o victima, la fel ca si ei“, a spus fostul administrator al GELDO, care a precizat: „Eu am incheiat un contract cu HAPPY WORLD, societate reprezentata de cetateanul britanic Stewart Ross. Insa, cind a fost vorba sa trimita vizele, respectivii mi-au spus ca le-a fost retrasa licenta de catre Home Office Immigration and Nationality Department. Eu nu am vazut nici un ban, ba mai mult, m-am ales cu 70 de milioane paguba si cu o operatie pe cord, din cauza supararii“.
Declaratiile lui Isbasoiu nu i-au convins insa pe David si Fanica Bustean. „Nu era greu ca el sa stie parola contului deschis de HAPPY WORLD. Poate ca erau intelesi. De ce atunci si-ar mai fi deschis Domnia sa o afacere in acelasi domeniu, daca emigrarile tot s-au dovedit paguboase?“, se intreaba David. „Daca incepi ceva cu stingul, nu inseamna ca trebuie sa te dai batut. Am capatat si eu experienta si acum colaborez cu firme serioase. Pentru emigrarile in Canada, am contract cu ROYAL PRESTIFE North-America, firma a carei seriozitate mi-a fost confirmata de ambasada. Nu mai e nici un pericol acum“, a spus patronul Global Immigration Services.
C-o fi asa, ca n-o fi asa, asta e cu totul alta problema. Inteligent ar fi sa suflati in iaurt inainte de a va arde cu ciorba. Mai ales ca, in caz ca luati o plasa de genul celei de mai sus, asistenta oferita de autoritati lipseste. Daca e ca istoria sa se repete, Biroul national al Interpol, de exemplu, va va raspunde cam asa: „Serviciul de imigrari sugereaza persoanelor pagubite sa actioneze pe cale legala pentru a-si recupera banii.“ (Citat din comunicatul din 2 iunie 2000, emis de seful biroului, col. Ion Zamfir.) Adica nimic mai mult decit un politicos „capul le face, capul le trage.“
