Inca din vremea zorilor poporului nostru, Bunul Dumnezeu a vadit netarmurita Sa mila si dragoste pentru dansul.
Popor nascut crestin, popor de Mucenici ai lui Hristos, traind dintotdeauna in jertfa si suferinta, in lipsuri si prigoniri, strivit de talpa dusmana, de viclenie si minciuna, Poporul Romanesc, popor ales al lui Iisus Hristos Dumnezeu, a nascut si a plamadit, in ciuda tuturor acestor vicisitudini, voievozi si domni crestini, ierarhi si pastori luminati intru Hristos, oameni simpli credinciosi, cinstiti si drepti, toti iubitori de Dumnezeu, Neam si Tara, „caci si la noi nasc oameni“
Astazi se implinesc doi ani de cand preaiubitul Nestor Vornicescu, fost Mitropolit al Olteniei si Arhiepiscop al Craiovei, membru de onoare al Academiei Romane si al Academiei din Chisinau, a lasat vremelnicia si a plecat catre Dumnezeu, in atemporalitatea Sa, in vesnicie.
Nascut in anul 1927 la 1 octombrie in comuna Lozova-Vorniceni din Basarabia, Mitropolitul Nestor Vornicescu a pornit pe un drum strajuit de dusmani, caci spune Apostolul: „Toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti“ (II Tim. 3, 12).
Dar si cel ce spune adevarul va fi prigonit, iar cel ce Tara isi iubeste, la fel, va fi prigonit. Toate acestea avea sa le afle si sa le traiasca din plin Mitropolitul Nestor Vornicescu, pentru ca intr-adevar cucernic intru Hristos a trait, intr-adevar adevarul a spus in cartile sale, iar Tara mult si-a iubit si rana vie – Basarabia dezlipita – in inima sa a purtat.
Dar Mitropolitul Nestor Vornicescu a invins, caci stau marturie intru aceasta, de la plecarea dansului si pana la ce-a de-a doua venire a lui Hristos Dumnezeu, opera sa ctitoriceasca, opera sa carturareasca, opera sa duhovniceasca.
Om falnic, ca un trunchi masiv de stejar, care parca avea statornicita in profunzimea ochilor sai albastri toata suferinta din vremelnicie a Poporului Romanesc, om de o noblete desavarsita, intalnita numai in smerenia crestina a taranului roman, Mitropolitul Nestor Vornicescu a trecut discret prin viata, necautand nimic pentru el, stiind ca saracia, curatenia si ascultarea, adica voturile calugariei sunt cerute de Insusi Iisus Hristos Dumnezeu. De altfel, chiar la vremea inmormantarii sale, cand era nevoie de o cheltuiala, buzunarul Mitropolitului Nestor era gol. Daduse ultimii bani pentru tiparirea unei carti. A murit sarac, au zis unii. Asa este, caci a murit asa cum a trait. Dar cat de bogat a fost dansul intru Hristos, singura si adevarata comoara a vremelniciei, merinde pentru viata de veci a vesniciei.
La 17 mai Anul Domnului 2000, unul din stalpii Bisericii lui Hristos, unul din stalpii Ortodoxiei Neamului Romanesc si ai istoriografiei sale a plecat in vesnicie, catre Dumnezeu. Si nici un fel de randuri, niciodata si oriunde, nu vor putea cuprinde si infatisa minunata dimensiune duhovniceasca si arhiereasca si nici uriasa personalitate a omului de cultura si de profunda iubire de Dumnezeu, Neam si Tara, care a fost Mitropolitul Nestor Vornicescu. Omagiul si pretuirea noastra vesnica!
Cu respectul cuvenit acestei uriase si marcante personalitati a Bisericii Ortodoxe si a culturii romane, vrednic ierarh si pastor si stralucit istoric, incercam prin aceste saracacioase randuri sa spunem cate ceva din cele ce a facut dansul pentru noi.
Cele ctitoricesti
Ierarh carturar si patriot din stirpea Mitropolitilor Varlaam si Dosoftei, inimos iubitor de Tara si cultura nationala, intr-o vreme in care nu se putea, a asezat piatra pe piatra si caramida pe caramida si a refacut vechi lacasuri de inchinaciune intru Iisus Hristos Dumnezeu, ridicate candva de voievozi si domni crestini, de boieri luminati, dar si de simpli muritori. Manastiri, Biserici si clopotnite, trapeze si chilii, staretii si acareturi, ziduri groase de incinta stau marturie vocatiei ctitoricesti a Mitropolitului Nestor. Si prezent raspund intru aceasta, ca niste uriasi intru credinta chemati inaintea lui Hristos, Tismana si Crasna, Polovragiul si Stramba, Lainiciul si Topolnita, Vodita si Maglavitul, Popanzalestiul si Sadova, Targul Logresti si Sfanta Ana – Orsova si cate Biserici de Mir ridicate din temelii sau consolidate. Oare ce altceva, mai mult decat toate acestea, ar putea duce mai bine marturia peste veacuri despre iubirea intru Hristos Dumnezeu si a Bisericii Sale, pe care cu flacara vie, dintru Duh Sfant, a purtat-o cu sine acest brav om? Cumva exista in aceasta viata ceva ce poate sfinti mai mult omul, decat ctitorirea de Manastiri si Biserici intru Iisus Hristos Dumnezeu?
Cele carturaresti
Cuprinzator capitol de viata pentru Mitropolitul Nestor Vornicescu a fost scrierea. De la Invatatura Sfantului Grigorie de Nyssa despre chip si asemanare, publicata in 1956 si pana la ultima carte Sfantul Ambrozie in spiritualitatea si cultura romaneasca, aparuta dupa trecerea sa din vremelnicie, e cale lunga, de zbucium, jertfa si cautare, care a nascut peste 365 de titluri, multe altele fiind inca necatalogate. Chiar in noptile de dinaintea trecerii sale la Domnul, dupa ce adunase materiale vreme de aproape doi ani, Mitropolitul Nestor Vornicescu nu dormea, cautand sa definitiveze scrierea-argument in vederea canonizarii Voievodului Mihai Viteazul.
Lucrarea despre sigiliul lui Tudor Vladimirescu, pe care Domnia sa l-a descoperit, volume monumentale precum Biruit-au gandul, Desavarsirea unitatii noastre nationale – fundament al unitatii Bisericii strabune, Aeticus Histricus, Scrieri patristice in Biserica Ortodoxa Romana – pana in secolul XVIII sau ultimele Studii de teologie istorica, si multe, multe altele sunt marturii de intelepciune ale acestui spirit enciclopedic si asiduu cercetator care a fost Mitropolitul Nestor Vornicescu.
Cele bisericesti si desavarsirea intru invatatura
La vremea anului 1943, cand soarele inca timid al primaverii timpurii cobora pe pamant lumina aurie de Duhul Sfant cernuta, un tanar sfios de numai 16 ani, pe nume Nicolae Vornicescu, batea la poarta Schitului Nichit din judetul Neamt. Copilul taranilor razesi romani Vasile si Vera Vornicescu, nascuta Rosu, venit pe lume la 1 octombrie 1927 in comuna Lozova – Vorniceni din Basarabia tocmai reunita cu Patria-Mama, crescut in simplitate si neindestulare, dar in frica si multa iubire de Dumnezeu, intreba smerit pe staretul sfantului lacas de poate fi primit si dansul in viata monahala. Noviciatul monahal l-a facut la Schitul Nechit al Manastirii Neamt pana in toamna anului 1946, cand a intrat ca frate rasofor la acest sfant asezamant monahal al Moldovei. Inteligent si iubitor de invatatura, urmeaza aici cursurile Seminarului calugaresc de muzica bisericeasca pana la vremea anului 1949, iar la sfarsitul anului 1951 absolva Seminarul monahal superior. Tuns in cinul monahal la 10 martie 1951, dansul primeste, conform pravilei calugaresti, numele de Nestor si ia drumul Bucurestiului, caci fusese admis, in urma examenului, la Institutul Teologic Universitar, nu inainte ca, in toamna aceluiasi an, 1951, la 21 octombrie, sa fi fost hirotonit ierodiacon in Biserica Schitului Vovidenia al Manastirii Neamtu, de catre arhiereul staret Pavel Serpe. Absolva Institutul Teologic in anul 1955, cu teza de licenta intitulata Conceptia crestina despre viata. In toamna aceluiasi an se inscrie la cursurile de magistru (doctorat) in teologie, la sectia istorica, specialitatea principala Patrologie, avand ca profesor indrumator pe P.C. Pr. prof. dr. Ioan G. Coman. La 18 iulie 1956, cu dispozitia chiriarhala a Mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei, a fost hirotonit ieromonah in Catedrala Episcopala de la Roman, de Prea Sfintitul Teofil Herineanu, ajuns apoi Arhiepiscop al Clujului. In anul 1958 absolva cursurile de doctorat in teologie, iar in toamna aceluiasi an a fost numit preot slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iasi, dar si bibliotecar al Mitropoliei Iasilor. Examenul aprofundat de admisibilitate – doctorat la Institutul Teologic din Bucuresti – l-a sustinut in anul 1960, iar la inceputul Postului Mare al aceluiasi an, la Duminica Ortodoxiei, a fost hirotesit duhovnic in Catedrala Mitropolitana din Iasi de catre Inalt Prea Sfintitul Dr. Justin Moisescu, Mitropolitul Moldovei si al Sucevei, ajuns mai tarziu Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. In primavara anului 1962 i s-au incredintat demnitatea si raspunderea de staret al Manastirii Sfantul Ioan cel Nou din Suceava, fiind hirotesit protosinghel la 24 iunie, la hramul Sfintei Manastiri. In Catedrala Mitropolitana din Iasi, Mitropolitul Moldovei Dr. Justin Moisescu, la 2 februarie 1966, l-a hirotesit arhimandrit, iar la 25 martie acelasi an a fost randuit staret la Manastirea de metanie, Neamtu. Incepand cu 18 iulie 1969 a urmat cursurile Institutului Ecumenic de la Bossey – Elvetia si a facut un stagiu practic de ecumenism la Geneva. In acelasi timp a urmat si cursuri de doctorat la Facultatea Autonoma Protestanta din Geneva, audiind si prelegerile de istorie bisericeasca medievala ale prof. dr. Heinz Leibing. In august 1970 a revenit la staretia Manastirii Neamtu, iar la sfarsitul aceluiasi an a fost ales de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, la propunerea Mitropolitului Firmilian, atunci al Olteniei, fiind hirotonit arhiereu, cel de-al 77-lea de la anul 1885, cand Biserica Ortodoxa Romana a dobandit deplina autocefalie. A fost ales si recunoscut Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in zilele de 20-21 aprilie 1978 si instalat la ziua de 23 aprilie, acelasi an, in Catedrala Madona Dudu din Craiova, atunci asezamant mitropolitan. Din anul 1979 a fost presedintele Comisiei Nationale Romane de Istorie Ecleziastica Comparata, membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, presedinte al Comisiei canonice a Sfantului Sinod si presedinte al Comisiei sinodale pentru canonizarea Sfintilor Romani. In anul 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei de Stiinte din Chisinau, iar la 12 martie, acelasi an, membru de onoare al Academiei Romane. Invrednicit si prestigios sol al Bisericii lui Hristos a Neamului Romanesc, dansul a purtat de-a lungul timpului mesajele credintei noastre strabune la intrunirile stiintifice, ecumenice, irenice internationale de la Madrid, Helsinki, Moscova, Sofia, Ierusalim, Budapesta, Praga, Varsovia, Atena, Kiev, New York, Sydney, New Delhi, Geneva, Wellington (Noua Zeelanda), Londra, Roma, Berlin, Istanbul (Constantinopol), Petrovgrad (Leningrad), Chisinau, Viena, Cernauti, Milano, Padova, Venetia etc. A fost distins cu Medalia Crucea Sfantului Mormant a Patriarhiei Ierusalimului; cu Ordinul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel al Patriarhiei Antiohiei; cu Ordinul Sfantului Sofronie Vraceanschi al Patriarhiei Bulgare; cu Ordinul Sfantului Serghie de Radonej al Bisericii Ortodoxe Ruse; cu Medalia Sfantului Marcu a Patriarhiei Alexandriei (Egipt). Iar Primaria municipiului Roma i-a conferit Ordinul Sfantul Imparat Constantin cel Mare.
Pentru toate acestea si pentru multe altele pe care numai Pronia cereasca le stie, nadajduim ca Bunul Dumnezeu l-a asezat pe vrednicul Mitropolit Nestor Vornicescu in Corturile Dreptilor, langa Sfintii Sai Ierarhi si Pastori, care au slujit de-a lungul timpului, in cei doua mii de ani, Biserica lui Hristos.
