„Pe vaporul clasei intii…“, asa suna odata un hit al „bobocilor“ care faceau saltul de la gradinita la scoala primara. In toamna anului trecut, 100 de detinuti analfabeti de la Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova au aterizat din celule pe bancile scolii, aflate chiar in incinta inchisorii. Pe parcurs, 15 dintre invatacei au abandonat cursurile, unii din rea-vointa, altii din neputinta. Cind ai ajuns la 30 sau 40 de ani si singurele tale cunostinte sint cele legate de cum sa furi sau sa tilharesti fara sa fii prins, „bastonasele“ caraliilor ti se par mai prietenoase decit cele pe care trebuie sa le asterni pe caiet. Pina la urma insa, societatea are motive sa zimbeasca: 85 de detinuti se chinuiesc timp de doua ore, in fiecare zi, de luni pina vineri, sa mai invete o litera cu care apoi sa formeze cuvinte si sa scrie propozitii. 85 din 100!… E un procent bun, nu-i asa?
„Buna ziua! Avem absenti astazi? Deschideti abecedarele!“ O ora de curs la Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova incepe ca oricare alta dintr-o scoala obisnuita: salutul de rigoare, prezenta, ascultare din lectia precedenta, apoi predarea unei noi lectii. Elevii nu sint insa copii de sase-sapte ani inocenti si naivi, ci infractori analfabeti, unii dintre ei cu ani grei de condamnare in spate, pentru crime, violuri, tilharii, furturi sau spargeri. Cursantii au fost impartiti in cinci grupe, patru de barbati, una de femei, in functie de gravitatea infractiunii savirsite. Multi dintre cei 85 de invatacei, adevarate fiare in libertate, devin mielusei in fata caietului special si a abecedarului. E teama de a nu te face de ris in fata celorlalti si dorinta de a obtine dreptul la o vizita sau un pachet in plus din partea rudelor. Elevii cuminti care invata bine sint recompensati in acest fel de conducerea inchisorii.
Liniute si bastonase
Toti cursantii au inceput de la liniute si bastonase, iar acum au ajuns la litera i. „I mare de tipar, i mic de tipar, in-da-ta, in-cet“, silabisesc cu greutate cei 13 cursanti ai grupei de maxima siguranta, in care invata cei condamnati la peste zece ani de detentie. Dupa citirea lectiei „Inotul“, din care aflam ca Dan este un inotator talentat, iar Miron si Diana abia asteapta sa intre in apa, detinutii sint invatati sa formeze propozitii cu noile cuvinte invatate. Toate acestea se intimpla in prima ora de curs. In cea de-a doua ora, invatatorul trece la o noua litera, pentru ca totul sa se incheie cu inspaimintatoarea dictare, cea care arata nivelul la care sint cursantii. Valentin B., invatatorul acestei grupe, are 64 de ani si 40 de ani de dascalit in spate. Acum este la pensie si s-a gindit ca un ban in plus nu strica nimanui. „Ca in oricare alta scoala, si aici sint elevi care invata bine si unii mai indaratnici“, aflam de la Valentin B. Condamnat la inchisoare pe viata, Gheorghe Dusan este unul dintre cei care se descurca foarte bine. Ii place sa invete, spune el.
Viata de invatatoare la penitenciar
„Totul se face ca la carte, dupa programa scolara a Ministerului Educatiei si Cercetarii, iar abecedarele pe care le-am ales sint cele mai bune pe care le-am gasit pe piata“, ne explica Maria P., invatatoare la o alta grupa. Pentru ea, adaptarea la un mediu nu tocmai didactic a fost ceva mai grea. Cind trece printre banci ii aude pe elevi susotind intr-un mod care nu aduce neaparat a respect pentru dascal. Cu toate acestea a reusit sa se impuna, chiar daca zi de zi are de infruntat incapatinarea detinutilor care nu inteleg de ce inroseste doamna invatatoare caietele pe care le corecteaza si de ce nu le acorda calificativul „foarte bine“: „Ce faceti, doamna? Va bateti joc de munca mea? Eu scriu frumos si dumneavoastra imi mizgaliti caietul cu rosu. Sa fiu al dracului daca de miine mai vin!“. Din fericire, pina a doua zi supararea trece, iar elevul isi reia ascultator locul in banca, altfel isi pierde dreptul la vizita si pachetul in plus.
„Noi purtam mindrul strai romanesc“
Cursurile de alfabetizare de la Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova nu costa statul roman nici un leu. Potrivit capitanului Cristian Plesa, ofiter educator in cadrul inchisorii, intregul program este finantat de Ambasada Regala a Olandei, care a acordat penitenciarului in acest scop 5.200 de dolari. Scopul cursurilor este ca la toamna fiecare dintre detinuti „sa stie sa se semneze, sa scrie o cerere si sa citeasca o lege“. Pina atunci insa, ei vor mai avea de invatat. Urmatoarea lectie dupa „Inotul“ este „Romanasul“, in cuprinsul careia scrie: „Patria mea este Romania… un pamint minunat. Noi purtam mindrul strai romanesc…“
