Dacă o societate are garanţii materiale grevate de sarcini, atunci poate obţine eşalonarea datoriilor. Fiscul spune că firmele nu mai au
active neipotecate. De anul trecut, firmele care pierd eşalonarea pot să o reia în anumite condiţii, fără ca statul să treacă brusc la
executarea garanţiilor.
În Oltenia există mii de firme care au datorii către bugetul de stat sau către bugetul asigurărilor sociale. Deşi există o ordonanţă de guvern care permite eşalonarea la plată a datoriilor firmelor, foarte puţine astfel de entităţi economice s-au putut încadra în cerinţele legislative, pentru a obţine acest drept. Potrivit Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice (DGRFP) Craiova, în Oltenia beneficiază de eşalonări la plată un număr de 1.002 operatori economici.
Eşalonările se acordă în conformitate cu prevederile OUG nr. 29/2011 şi presupun ca agentul economic aflat în dificultate să se angajeze să plătească la stat atât obligaţiile curente, cât şi o cotă-parte din datorii.
308 firme au pierdut dreptul de a li se eşalona debitele
Dar dificultăţile financiare ale firmelor şi lipsa lor de lichidităţi au făcut ca multe companii din Oltenia să nu îşi poată permite să achite la stat în acelaşi timp atât debitul curent, cât şi ratele datoriilor din urmă. Astfel că, la nivelul DGRFP Craiova, la sfârşitul lunii februarie 2014, figurau în evidenţe 308 operatori economici, care au pierdut eşalonarea la plată, „pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) din OUG nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, cu modificările şi completările ulterioare“, spun reprezentanţii Fiscului. Potrivit articolului respectiv, eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea, printre altele, dacă rata de eşalonare este achitată până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare. Atunci când o firmă nu-şi mai permite să achite contribuţiile pentru salariaţi lună de lună, precum şi impozitele curente aferente activităţii, dar nici rata din graficul de eşalonare, atunci Fiscul sistează înlesnirile la plată şi execută garanţiile depuse de debitor.
Există şansa reluării eşalonării de plată, după ce a fost sistată
Firmele care din diverse motive nu mai pot plăti ratele eşalonate de Fisc mai au o singură şansă să se redreseze şi să-şi menţină eşalonarea, doar dacă au pierdut-o din anumite motive, stabilite de aceeaşi ordonanţă, modificată anul trecut. Aşadar, „(5) Contribuabilul poate solicita organului fiscal competent menţinerea unei eşalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condiţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) – h) şi j), o singură dată pe perioada de valabilitate a eşalonării, dacă depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanţiei de către organul fiscal competent. Cererea se soluţionează prin emiterea unei decizii de menţinere a valabilităţii eşalonării, cu păstrarea perioadei de eşalonare aprobate iniţial“, se arată în actul normativ modificat.
Firma care pierde o primă eşalonare şi vrea să o reia trebuie să depună o cerere la Fisc înainte de a trece acesta la valorificarea garanţiilor. De reţinut este faptul că, atunci când o societate obţine o eşalonare la plată a datoriilor acumulate, Fiscul nu o mai execută silit pe perioada cât durează înlesnirea la plată.
ANAF îndeamnă firmele să ceară eşalonări
Finanţele preferă să acorde cât mai multe eşalonări, dar firmele cu datorii nu îşi permit acest „lux“, din cauză că nu deţin active negrevate de sarcini care să poată fi puse garanţie la stat. „Ne-am bucura ca tot mai multe firme dintre cele care au datorii să obţină eşalonări şi să plătească, deci, atât din datoriile mai vechi, cât şi obligaţiile curente de plată. ANAF încurajează firmele să ceară eşalonări decât să intre în insolvenţă“, a declarat, pentru GdS, directorul DGRFP Craiova, Mircea Pârvuleţu.
În cazul în care la o societate se declanşează procedura insolvenţei, atunci toţi creditorii se înscriu la masa credală, iar procedura de încasare a banilor rezultaţi din vânzarea activelor este anevoioasă şi păguboasă pentru unii (furnizorii firmei ajung uneori să nu mai încaseze mare lucru, după ce se înscriu la masa credală). În plus, „nu cred că avem vreun exemplu la Dolj de firmă cu datorii către stat şi către alţii şi care să fi ieşit din procedura insolvenţei redresată, adică să fie activă în continuare“, a explicat directorul Fiscului regional, cu sediul la Craiova.
Societăţile nu mai au active pe care să le pună garanţii
„Din păcate, firmele nu mai dispun de garanţii“, a completat directorul Pârvuleţu. Pentru a beneficia de eşalonarea la plată a debitelor, garanţiile trebuie să aibă o valoare de peste 100% din valoarea datoriilor. Chiar dacă în lege există posibilitatea să fie aduse garanţii de la terţi (adică aflate în proprietatea unor parteneri de afaceri ai debitorului), puţine firme apelează la activele partenerilor de afaceri ca să le ipotecheze în favoarea Fiscului. „Un om de afaceri a ales să aducă locuinţa personală drept garanţie“, susţine şeful GDRFP Craiova, dar şi astfel de practici sunt execepţii.
Dacă firmele cu datorii care cer eşalonarea debitelor pun garanţie bunuri imobiliare, atunci trebuie să existe un raport de evaluare, făcut de un evaluator autorizat, plătit de firma debitoare.
Şmecheria Fiscului
Finanţele au tot interesul să îmbie firmele cu avantajele eşalonării la plata datoriilor. În realitate, avantajul este de ambele părţi. Pentru ca o firmă să primească eşalonare trebuie să depună o garanţie „curată“, adică un imobil sau un utilaj care nu este ipotecat sau înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în numele altui creditor. În momentul în care firma datornică intră în imposibilitatea de a achita debitele curente şi parte din cele stabilite prin graficul de eşalonare, atunci statul îi mai dă în cap încă o dată firmei respective: stopează eşalonarea acordată şi trece la executarea garanţiei materiale asupra căreia Fiscul are drept prioritar de valorificare (activul se înscrie automat la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, în favoarea Fiscului).