Știri de ultima orăActualitateOdiseea unui mare savant român: Ştefan Odobleja

Odiseea unui mare savant român: Ştefan Odobleja

Ştefan Odobleja s-a născut la 13 octombrie 1902 în satul Izvorul Aneştilor din judeţul Mehedinţi. A studiat la Liceul “Traian” din Drobeta-Turnu Severin şi a continuat studiile la “Facultatea de Medicină” din Bucureşti unde primise o bursă. A fost medic militar, psiholog, scriitor (a scris peste 50.000 de pagini, cea mai mare parte a acestora fiind publicată după moartea sa în anul 1978). Cartea lui, intitulată Psihologia consonantistă/Psychologie consonantiste cuprindea peste 300 de desene realizate de autor, care marcau elementele fundamentale ale ciberneticii; prin termenul “consonantist” Ştefan Odobleja desemnase tendinţa specifică diferitelor tipuri de sisteme către o stare de organizare internă şi către una de echilibrare cu mediul înconjurător. Dânsul a realizat descrierea funcţiilor psihologice, folosind o schemă generală a unui sistem cibernetic unde organele de simţ care primesc informaţii din mediu reprezintă intrările, iar muşchii sunt consideraţi ieşirile, susţinând faptul că “psihicul este un sistem constituit din multiple elemente dinamice, reversibile, asociate”.

Lui îi aparţin aforismele: “Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea este goală, ochii privesc, fără să vadă.”; “Este vina societăţii şi a familiei, a pedagogiei şi a şcolii că cei creativi nu evoluează spre destinul lor natural şi că atât de des ajung nişte epave ale societăţii, în loc să constituie stelele.”. Tot marele nostru savant a compus poezia intitulată Totalitarism din care redau câteva versuri: “Ce greşită fu părerea/Ce nu poate să mai ţie/Că gândirea s-ar produce/Printr-un fir de sonerie./Chiar şi encefalograful/Ne arată-n mod precis/Că gândirea nu se face/Într-un punct strict circumscris.”.

Care a fost destinul nefavorabil al operei lui Odobleja? Din cauza încordării situaţiei internaţionale prebelice, “Librairie Maloine”, ce avea copyright-ul de difuzare a lucrării editate în limba franceză în 2 volume la Lugoj în 1938 şi 1939, nu a mai reuşit să difuzeze decât circa 20 de exemplare la unele biblioteci universitare şi medicale din lume (Roma, Lisabona, Madrid, Londra, Stockholm, Tokyo, Amsterdam, Shanghai, Buenos Aires, Los Angeles, New York) şi 20 de exemplare la anumiţi specialişti străini. Odobleja i-a trimis generalului medic militar american William Seaman Bainbridge, care participase la “Congresul Naţional de Medicină Militară” (Bucureşti, 8-12 iulie 1937), 5 exemplare, acesta asigurându-l că le va plasa în cele mai indicate locuri. Ştefan Odobleja a publicat o lucrare specială pentru a marca paternitatea teoriei sale: Psihologia consonantistă şi cibernetica având o prefaţă substanţială semnată de Mihai Golu, fostul meu profesor de psihologie (carte aflată în biblioteca personală) care a apărut – ironia sorţii! – exact în anul decesului autorului, 1978. Ştefan Odobleja constatase cu profundă amărăciune că în 1948 – la trei ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial – filosoful şi matematicianul american Norbert Wiener (1894-1964) publicase la Paris lucrarea în limba engleză Cibernetica: controlul şi comunicarea la animal şi maşină în care acesta reluase, fără menţionarea provenienţei lor, multe dintre ideile lui Ştefan Odobleja, completate cu o parte aplicativă: cibernetica în viaţa cotidiană; analiştii şi editorii îi dăduseră unanim calificativul de “părinte al ciberneticii”. Pe de altă parte, guvernul socialist-stalinist postbelic din România nu a dorit să recunoască meritele incontestabile ale savantului român, bazându-se pe ideea eronată că domeniul cercetării cibernetice ar fi aparţinut burgheziei; cibernetica a fost declarată “ştiinţă a naturii capitaliste”, iar Ştefan Odobleja a fost pus sub supraveghere şi arestat la domiciliu.

Într-un interviu acordat scriitorului şi jurnalistului mehedinţean Valeriu Armeanu, Ştefan Odobleja declarase: “Cui crezi că ar mai folosi acest adevăr (teoria sa originală – n.n.) şi, mai ales, cui ar mai conveni? Chiar la noi în ţară sunt foarte mulţi adepţi ai lui N. Wiener. Mi i-aş face duşmani pe toţi. La ce bun? Eu m-am împăcat cu soarta şi cu lumea. Ce să fac dacă aşa mi-a fost dat? Eu am studiat principiile ciberneticii într-o cameră, finanţat de greutăţi şi de griji, Wiener a studiat în laboratoare, finanţat de Rockefeller şi împrejmuit de tot felul de colaboratori pe care i-a plătit bine. Sigur că dreptatea va fi de partea celui mai tare. Te rog foarte mult, lasă-mă să rămân un anonim… Crezi că mi-a fost uşor când am văzut că truda mea de-o viaţă este pusă la stâlpul infamiei şi scuipată de tot felul de nătărăi care nu ştiau bine nici tabla înmulţirii?”.

Valeriu Armeanu îşi aminteşte momentul când o revistă clujeană punea în circulaţie “numele unui mare om de ştiinţă pe care l-a dat universalităţii un sat mic din Oltenia: Ştefan Odobleja”; a urmat o veritabilă campanie de presă începând din primăvara anului 1974, susţinută de redactorii revistei Flacăra şi,personal, de scriitorul şi jurnalistul Adrian Păunescu.

După pensionare, Ştefan Odobleja s-a retras într-un sat mehedinţean, trăind într-o stare de sărăcie greu de imaginat. Dânsul participa la cenaclurile de literatură din Drobeta-Turnu Severin, uimind prin personalitatea sa intelectuală: forţa de expunere sistematică a ideilor; puterea imensă de lectură şi de sinteză (potrivit unor mărturii, el obişnuia să împrumute de la bibliotecă chiar 30 de cărţi în acelaşi timp). Din cauza maladiei grave de care suferea, savantul român nu a mai ajuns la cel de-al IV-lea “Congres Internaţional de Cibernetică” de la Amsterdam din august 1978, comunicarea sa pregătită în limba engleză, Diversity and unity in cybernetics fiind prezentată de către Stelian Bajureanu (românul care a elaborat prima teză de doctorat în cibernetică din lume).

Din păcate, savantul a trebuit să părăsească lumea pământeană pentru ca mediul academic autohton să accepte adevărul că Ştefan Odobleja este fondatorul ciberneticii. A fost primit post mortem în “Academia Română”; i-au fost publicate în numeroase ediţii cărţile şi studiile, printre acestea aflându-se, pe lângă Psihologia consonantistă, volumele: Procedeu practic pentru a împiedica aburirea oglinzilor laringoscopice/1928, Un nou semn în pleurezie/1929, Aplicaţiile gravitaţiunii în terapeutică/1929, Celulita/1929, Atitudinile corpului şi secreţia sudorală/1930, Fonoscopia/1934; s-a înfiinţat “Facultatea de Cibernetică” din Bucureşti; două licee (din Bucureşti şi Turnu Severin), “Spitalul Militar de Urgenţă” din Craiova, strada pe care a locuit savantul şi satul în care s-a născut îi poartă prestigiosul nume; la Drobeta-Turnu Severin există, în cadrul Arhivelor Naţionale, “Fondul personal Ştefan Odobleja” care cuprinde mii de pagini de manuscrise. Într-un interviu, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, în calitatea sa de profesor de neuro-psihologie, afirma: “Meritul lui Ştefan Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus în psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare şi de a fi creat o teorie – teoria consonantistă a psihologiei. El spunea despre cartea lui că este doar un rezumat şi că ar vrea să scrie un tratat în mai multe volume. Psihologia consonantistă este şi rămâne un lucru extrem de interesant, care, însă, nu a găsit ecou foarte mare în literatura străină.”. Pe plan internaţional, în anul 1982, la Lugano, a luat fiinţă “Academia de Cibernetică din Elveţia”, la crearea acestui forum ştiinţific participând, cu o asistenţă financiară substanţială, prof. dr. Iosif Constantin Drăgan de etnie română.

Savantul Ştefan Odobleja a fost înmormântat în “Cimitirul Ortodox” din Drobeta-Turnu Severin, dar monumentul său funerar din bronz, alcătuit dintr-o elipsă/feed-back-ul, un cub/viaţa spirituală şi o sferă/viaţa materială, a fost furat de persoane necunoscute; în anul 2010 Ştefan Odobleja a fost reînhumat în Cimitirul Ortodox “Sfântul Gheorghe” din acelaşi municipiu, în sectorul rezervat eroilor neamului; să nu se uite niciodată că dânsul a fost ofiţer, medic militar în armata regală română în cel de-al Doilea Război Mondial.

Aşadar, un destin care nu i-a fost deloc generos, ci chiar potrivnic. Este, totuşi, bine că – mai târziu decât niciodată – meritele imense ale savantului Ştefan Odobleja au fost recunoscute şi respectate de societatea românească şi comunitatea internaţională.

Autor Dan Mihai Bârliba

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS