O analiză Recorder arată că cel puțin 30% din teza de doctorat susținută în 2003 de Lucian Pahonțu, directorul Serviciului de Protecție și Pază, ar fi fost preluată din alte lucrări fără citare sau cu trimiteri care nu respectă normele academice. Jurnaliștii au identificat 52 de pagini și 761 de rânduri cu astfel de probleme.
Lucrarea, intitulată „Tactici folosite pentru paza și apărarea obiectivelor de importanță deosebită”, a fost susținută la Academia de Înalte Studii Militare, actuala Universitate Națională de Apărare „Carol I”. Recorder precizează că verificarea a fost făcută prin compararea manuală a tezei cu mai multe cărți, articole și documente militare și că analiza nu este exhaustivă.
Recorder: Fragmente preluate din cărți și regulamente militare
Printre sursele identificate se află și Regulamentul Trupelor de Securitate din 1976, care nu apare în bibliografia tezei. Recorder susține că a găsit în acest document 210 rânduri identice cu pasaje din lucrarea lui Pahonțu.
Profesorul Marian Popescu, fondatorul Centrului pentru Integritate Academică al Universității din București, respinge argumentul potrivit căruia regulile citării ar fi fost diferite în trecut.
„Chestiunea cu ghilimelele e străveche. A fost la noi argumentul cel mai invocat, și anume că: Atunci când mi-am susținut doctoratul, nu exista chestiunea cu ghilimelele. Deși asta se învață când te alfabetizezi. Asta este modalitatea cea mai puerilă, ipocrită de a te apăra. Folosirea ghilimelelor în scopul citării unei idei, a unui paragraf care aparțin altcuiva este inclusă și în legea dreptului de autor, din 1956. Numai că, ceea ce nu știe multă lume, este că modul corect al citării era recomandat și practicat încă din secolul XVI. La noi însă, în mediul academic și de cercetare în general, chestiunea citării corecte se revendică de la a înțelege fundamentul moral al activității de cercetare, care spune clar că trebuie să dai credit unuia care înaintea ta a susținut o idee pe care tu o găsești valabilă și din cauza asta o și citezi. Dacă nu ai această conștiință morală, o furi și o dai ca a ta”, spune Marian Popescu.
„E o tehnică de a induce în eroare. Adică procedeul ăsta de fapt demonstrează intenția de a fi necinstit. Pentru că nu ai cum să explici faptul că n-ai cunoscut lucrarea din moment ce ai citat-o o dată și după aia nu mai citezi, dar o folosești de încă cinci-șase ori”, explică profesorul.
Ce apare în teza și în cartea lui Lucian Pahonțu
Recorder arată și că teza conține numeroase definiții și pasaje apropiate de formularea unor manuale militare. În introducere, Pahonțu scria: „Pe parcursul tezei vom încerca să abordăm unele probleme și aspecte care până acum nu au fost luate în considerare sau dacă au făcut obiectul unor dezbateri acestea au rămas la stadiul de ipoteze și păreri, de cele mai multe ori fiind catalogate ca irealizabile pe considerentul că încalcă unele principii ale luptei armate. Realitatea a demonstrat contrariul și se pare că îi dă dreptate lui Napoleon când spunea Vai de cel ce vine pe câmpul de luptă cu lecția dinainte învățată”.
În același an, Pahonțu a publicat și volumul „Terorism și destabilizare”, care preia o parte din teza de doctorat. În carte, acesta comentează și cazul victimelor Mineriadei din 1991.
„Cine, cu ce și cum poate să demonstreze că într-adevăr din sutele și miile de persoane participante la acțiunile ostile respective, victima x sau y avea intenția să intre ilegal, cu scop ostil în obiectivul respectiv și din acest motiv s-a folosit ilegal uzul de armă?! Se vor găsi întotdeauna voci autorizate care să susțină că x sau y se aflau întâmplător pe acolo, așa cum s-a vehiculat ideea și în cazul Frumușanu și Crăiniceanu – victime ale evenimentelor de la Guvern din toamna anului 1991. Numai un om de rea credință poate să susțină că cei doi îndrăgostiți se aflau la plimbare prin fața Guvernului, când de două zile la acest obiectiv se duceau adevărate lupte, iar zona respectivă arăta infernal”, scria Pahonțu.
Recorder precizează că i-a solicitat directorului SPP un punct de vedere despre concluziile analizei, însă acesta nu răspunsese până la publicarea investigației.
Citeşte şi: Un bărbat a condus 140 km fără să-și dea seama că și-a uitat fiul într-o benzinărie
