Nu de puţine ori auzim în jur, atunci când în cale ne apare tacticos, ţinut în lesă sau nu, un căţel de rasă: „Ce drăguţ! Ce frumos! Ce drăgălaş! Ce rasă este? Cum îl cheamă? Are pedigree?“. De preferinţă, oamenii adoptă câini de rasă, îi dresează să aibă cel mai bun comportament și se asigură că sunt ascultători şi nu le fac probleme.
Spre câinii maidanezi nu priveşte nimeni cu jind.
Găsirea unui stăpân pentru astfel de patrupede este o întreagă odisee. Mulți dintre ei sfârşesc eutanasiaţi, după ce le expiră timpul de stat în adăposturi. Alţii hoinăresc pe străzi, prin parcuri şi pe la marginea localităţilor, acolo unde sunt abandonaţi.
Şansa câinilor fără stăpân, a maidanezilor care ajung în adăposturi, sunt oamenii care iubesc aceste patrupede necondiţionat. Sunt persoane sensibilizate de soarta şi traumele prin care trec aceste animale.
Maria Jipea şi adolescentul Petru Miu au optat să ia acasă astfel de animale de companie. Şansa lor, dar şi a patrupedelor, a fost târgul de adopţii organizat de operatorul de salubritate al Craiovei.
Cum şi-a „adoptat“ o craioveancă propriul câine
Povestea lui Aby şi a craiovencei care a adoptat fără să clipească trei câini de la Adăpostul din Breasta este una aparte. Femeia mărturiseşte că iubeşte câinii, dar, spre ghinionul ei, din cei doi pe care i-a avut în trecut, a rămas fără nici unul. Când a auzit de târgul de adopţii, în urmă cu o lună, a străbătut tot parcul să-şi aleagă un companion. S-a ataşat atât de mult de animăluţele care cerşeau atenţie încât a plecat acasă nu cu un câine, ci cu trei. Aşa şi-au găsit o casă şi un stăpân Dodu, Toby şi Luli.
Senzaţionalul s-a produs însă peste încă o lună, adică weekendul trecut, când aceeaşi craioveancă, Maria Jipea, se afla în parc cu nepoţica. De pe aleile pacului, paşii au purtat-o spre locul în care se aflau căţeii aduşi de operatorul de salubritate pentru adopţii. Aici a avut surpriza să-şi regăsească câinele rătăcit în urmă cu aproape o lună, pe Aby. În jur toţi au rămas muţi de emoţie când femeia l-a strigat pe nume şi câinele i-a sărit în braţe. A fost o revedere cu multe lacrimi de bucurie.
„Este o poveste emoţionantă cum am adoptat eu nişte căţei condamnaţi la moarte și apoi mi-am regăsit propriul câine. În urmă cu câteva săptămâni, am fost la târgul de adopţii din parc şi am adoptat trei căţeluşi. I-am salvat. Sunt doi băieţi şi o fetiţă pe care i-am botezat Dodu, Toby şi Luli. Am decis să îi iau acasă fiindcă am avut înainte doi câini, dar unul a murit, iar altul pe care îl găsisem în urmă cu patru ani a dispărut.
Prin urmare, am mers să adopt un căţel, nu neapărat de rasă, și am ales trei. Căţeluşa este foarte scumpă, ca de altfel şi ceilalţi doi. Weekendul trecut am mers din nou în parc, am văzut că sunt iar adopţii şi mi-am zis să trec să văd ce animăluţe mai sunt. Eram împreună cu nepoţica mea, nu aveam de gând să adopt. A fost atât de emoţionant când în mulţimea de oameni şi câini aduşi spre adopţie mi-am regăsit propriul câine, pe Aby. A fost o întâmplare care m-a marcat, am simţit că mi se face rău, am plâns. L-am strigat. Aby şi el a reacţionat. A sărit pur şi simplu şi m-a luat în braţe. Deşi erau două familii care îşi disputau adopţia lui, eu mi-am luat câinele înapoi. Acum am patru şi sunt aşa de jucăuşi şi apropiaţi! Mie îmi plac animalele, am avut dintotdeauna câini, pisici. Familia mea este obişnuită să ţină animale. Acum toţi patru sunt ai mei, îi scot la plimbare, îi îngrijesc chiar dacă nu sunt de rasă. Sunt o responsabilitate, dar şi o plăcere să-i am în grijă“, povesteşte Maria Jipea.
Craioveanca a adoptat trei suflete de la Adăpostul Breasta cu ocazia târgului de adopţii. Nu a strâmbat din nas şi nu a căutat câini de rasă, cu pedigree, aşa cum fac cele mai multe persoane atunci când îşi aleg un animal de companie.
Ea le acordă atenţia cuvenită, iar patrupedele se bucură şi îi arată afecţiunea şi bucuria lor. Căţeii au devenit repede nu doar simpli companioni, ci membri ai familiei. Aby se gudură tot timpul şi stă lipit de stăpâna lui, parcă din teamă de-a nu se mai rătăci vreodată.
Luna a fost salvată de la moarte
Petru are 16 ani și este un adolescent care se implică în viaţa comunităţii. El este voluntar al JCI Craiova (Junior Chamber) şi a participat la Târgul de Adopţii „Adoptă un prieten, salvează o viață!“ organizat în ultima zi a lui iunie. A avut în grijă un căţel de la adăpost pe care trebuia să-l prezinte unor eventuali adoptatori.
Ghinion însă, căci nimeni nu a ales-o pe căţeluşa neagă cu pete albe. Petru a înţeles atunci că el este ultima ei şansă, fiindcă nu s-ar mai fi întors în adăpost, ci ar fi fost eutanasiată. Nu a stat mult pe gânduri şi a luat-o acasă pe Luna.
„Îmi plac mult căţeii, dar cum locuiesc la bloc nu mi-am permis să aduc unul acasă. De data aceasta a fost altceva. Am stat toată ziua cu căţeluşa. M-am jucat cu ea, atât eu, cât şi prietenii mei, care au fost alături de mine. Parcă nu m-am putut despărţi de ea când am văzut că nu o adoptă nimeni. Era o şansă pierdută şi sfârşitul ei. Atunci i-am rugat pe bunici să o accepte şi pe ea, deşi mai aveau un câine. Este o scumpă, am botezat-o Luna. Când am dus-o la ţară, am legat-o ca să vedem cum se acomodează cu locul, cu celălalt câine. S-a dezlegat şi a venit direct la noi şi nu a mai plecat. De atunci am lăsat-o liberă şi a fost acceptată şi de câinele bunicilor. Mă bucur că am salvat acest câine“, spune Petru Miu.
Deznodământul acestor poveşti a fost unul fericit, oamenii au plecat acasă cu un prieten necuvântător, iar cățeii au scăpat de o moarte anunțată.
La târgurile de adopție pe care Salubritate Craiova intenționează să le organizeze în lunile care urmează, alți câini își vor aștepta eroii care să-i salveze de la moarte, să le ofere casa și familia cărora ei să le fie devotați pentru totdeauna.
