Sursa foto: http://edu-news.ro

Ministrul Educaţiei Ecaterina Andronescu a fost reclamată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în urma declaraţiei sale privind copiii cu dificultăţi, anunţă preşedintele Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD), Mădălina Turza, scrie Mediafax.

Preşedintele Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) a anunţat, luni, că, având în vedere „declaraţiile publice ale ministrului Educaţiei deosebit de periculoase şi reflecţia unor direcţii de politici publice discriminatorii, indiferent de nuanţările ulterioare”, a depus plângere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

„Propunerea de a-i „împărţi pe cei cu dificultăţi de învăţare într-un loc” este discriminatorie şi segregaţionistă, deoarece reflectă convingerea doamnei ministru că, pornind de la criteriul dizabilităţii, elevii nu pot învăţa în aceeaşi clasă cu alţi colegi care nu au o dizabilitate. Conform doamnei ministru, dizabilitatea reprezintă un criteriu valid pentru separarea acestora într-o altă clasă, fapt ce se înscrie în definiţia discriminării prevăzută în O.G. 137/2000, restrângând dreptul la educaţie al acestora în condiţii de egalitate, pe criteriul dizabilităţii”, anunţă, prin intermediul unui comunicat de presă remis MEDIAFAX, preşedintele Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD), Mădălina Turza.

Potrivit sursei citate, 29.433 din cei 70.000 de copii cu dizabilităţi din România sunt izolaţi în şcoli speciale, adică aproape 50%, şi cu numai 1.385 de profesori de sprijin în toata ţara, chiar şi cei care învaţă în şcolile de masă nu beneficiază de sprijinul necesar.

„Cu 1 profesor de sprijin la 150 de elevi cu dizabilităţi în mai multe judeţe din ţară nu reuşim să ne ridicăm nici la standardul minim pentru incluziunea copiilor cu dizabilităţi; programa nu este adaptată, nu există accesibilizări şi tehnologii asistive, iar profesorii nu au beneficiat de pregătirea necesară gestionării elevilor cu dizabilităţi; Părinţii cheltuiesc între 4.000 – 18.000 de Euro pe an pentru terapiile copiilor cu dizabilităţi şi salariile profesorilor de sprijin privaţi, iar cei care nu îşi permit, rămân izolaţi în case sau instituţii”, mai arată reprezentanţii Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD).

93% dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) din cele 42 de judeţe din România au raportat inexistenţa serviciilor de intervenţie timpurie pentru copiii cu dizabilităţi în comunitate, potrivit sursei citate.

Iniţial, Ecaterina Andronescu a declarat că elevii cu dificultăţi de învăţare se află acum integraţi fie în şcoli speciale, fie în sistemul normal, dar fără profesori dedicaţi, motiv pentru care o variantă ar fi înfiinţarea claselor separate pentru aceşti copii. „Noi acum îi avem pe cei cu dificultăţi de învăţare, să îi numim aşa generic, împărţiţi în două categorii. Pe unii îi trimitem în şcolile speciale, iar alţii sunt în şcolile normale, integraţi în clasele normale. Acolo, din păcate, într-o foarte mică măsură reuşim să asigurăm profesori de sprijin pentru copiii integraţi în clasele normale şi atunci creăm dificultăţi la profesori. Şi mă gândeam dacă nu am putea să îi împărţim mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo. Adică aş vrea: ca şi lor, celor integraţi în şcolile de masă, să le putem asigura profesori de sprijin”, a declarat ministrul Educaţiei, la Digi 24.

Ulterior, ministrul Educaţiei a revenit asupra declaraţiei, precizând că, de fapt, propunerea era ca aceşti elevi să fie susţinuţi suplimentar cu profesori de sprijin şi că nu s-a pus niciun moment problema segregării acestor copii în clase separate.