Într-o scrisoare-analiză transmisă Senatului, membrii Asociației Române a Băncilor și cei ai Consiliului Patronatelor Bancare din România atrag atenția asupra impactului uriaș pe care OUG 114/2018 l-ar putea avea asupra companiilor, Statului și bineînțeles asupra sistemului financiar, în cazul în care Ordonanța ar rămâne în forma actuală. Dealtfel, bancherii vor avea marți o întrevedere cu președintele Senatului, la sediul Parlamentului, întrevedere în cadrul căreia vor detalia datele transmise în scrisoare, potrivit agerpres.
Reamintim că OUG 114/2018 face obiectul unor discuții între BNR și Finanțe, în vederea găsirii unei soluții onorabile prin care Ordonanța să rămână, întrucât în actuala forma ea încalcă legislația europeană. Din păcate, Finanțele au ieșit cu această Ordonanță fără să se consulte cu nimeni, iar acum se caută căi prin care intențiile legiuitorului să poată fi puse în mod legal în aplicare.
Comunitatea bancară semnalează că toate costurile finale ale OUG 114 vor fi plătite de societate în general: prin restrângerea creditării, cu un puternic impact negativ asupra consumului, producției și investițiilor și, implicit, cu efecte asupra bugetului de stat pe viitor. Potrivit reprezentanților ARB și CPBR, prin astfel de măsuri, economia României devine mai vulnerabilă la o posibilă viitoare criză externă. ”Modul în care a fost concepută această taxă nu are fundament economic, respectiv condiționarea acesteia de ROBOR, o dobândă care este stabilită de piaţă. ROBOR este rezultatul cererii şi ofertei de pe piața interbancară, depinzând de o serie de factori macroeconomici, inflația fiind principalul factor determinant al evoluției nivelului ROBOR.”, se arată în documentul consultat de HotNews.ro.
Ce cuprinde textul scrisorii trimise de comunitatea bancherilor, Senatului:
După ce arată că în România instituţiile de credit nu au avut nevoie de bani publici în perioada de criză, ci au și asigurat necesarul de fonduri în țară. Prin urmare, sistemul bancar a contribuit în ultimii ani pe plan local cu fonduri de miliarde de euro, care au susținut economia românească. Astfel, din aceasta perspectivă, instituirea noii taxe pe active nu are susținere, având în vedere că alte state ale Uniunii Europene au impus taxarea activelor financiare în perioada crizei 2009 – 2010 pentru a compensa finanțarea cu bani publici a băncilor, ceea ce nu a fost cazul și nu este cazul în România.
Mai mult decât atât, nivelul de taxare propus în România este mult mai mare decât nivelurile observate în aceste state (nivelul maxim al taxei, respectiv 0,53%/an fiind întâlnit în Ungaria, aceasta fiind redusă în foarte scurt timp la o cotă situată între 0,15%- 0,2%), în condițiile în care vorbim de economii și sectoare mai dezvoltate. De asemenea, statele care au aplicat astfel de taxe în anii anteriori au ajuns în final să reducă nivelul inițial stabilit tocmai din cauza efectelor negative produse.
Ce se mai arată în scrisoarea trimisă Senatului de comunitatea bancară:
  • În România, ponderea sectorului privat în PIB este de circa 80%, finanțarea având un rol primordial în creșterea economică. Avansul economiei în anul 2018 a încetinit față de 2017, chiar și în absența acestor măsuri.
  • Deosebit de important, dorim să subliniem și faptul că în condițiile nivelului actual de taxare (1,2%/an, ținând cont de nivelul curent al ROBOR), unele bănci nu vor deține fonduri proprii pentru acoperirea integrală a cerințelor de capital generate de introducerea taxei astfel cum este aceasta structurată în prezent. În mod similar, trebuie menționat că acest nivel de taxare este triplu față de rentabilitatea activelor înregistrată de bănci în ultimii 10 ani, de 0,44%.
Potrivit unor estimări făcute de BNR, aplicarea taxei ar conduce la erodarea ratei de solvabilitate totale sub nivelul cerinţelor globale de capital în cazul a 9 bănci în anul 2019 (din care una de importanţă sistemică), respectiv a 14 bănci în anul 2020 (din care una de importanţă sistemică) conform scenariului de bază. În cadrul scenariului advers, 20 bănci în anul 2019 (din care 8 de importanţă sistemică), respectiv 23 bănci în anul 2020 (din care 8 de importanţă sistemică) nu ar deţine fonduri proprii suficiente pentru acoperirea integrală a cerinţelor globale de capital, necesitând aport de capital suplimentar. Numărul de bănci care ar rămâne profitabile ar fi de 4 până în anul 2019 (toate de importanţă sistemică), respectiv 2 până la finele anului 2020. În scenariul advers ajustat cu includerea taxei, nicio bancă nu ar mai avea capacitate de a genera profit în orizontul de analiză.

Reamintim aici și Opinia Comisiei Europene exprimată în cadrul European Economic Forecast Winter 2019
“Evoluția investițiilor în 2019 va depinde în mare măsură de impactul politicilor introduse în decembrie 2018 asupra sectoarelor bancar, energetic și de telecomunicații. Contribuția exporturilor nete este așteptată să rămână negativă, dar în mod progresiv mai mică în 2019 și 2020. Riscurile pentru prognoză sunt revizuite în mod clar în sens descendent. Pe lângă un potențial impact negativ asupra creditelor, impactul ordonanței de urgență a guvernului din decembrie ar putea avea un efect mult mai larg. De exemplu, creșterea semnificativă a imprevizibilității mediului de afaceri din România poate avea un efect negativ asupra deciziilor investiționale.”

Efectele taxei asupra economiei:

Companiile

  • Este de așteptat o revizuire nefavorabilă a planurilor investiționale și disponibilizări în sectorul privat, ceea ce poate determina creșterea ratei șomajului și favorizarea fenomenului emigrației
  • IMM-urile și antreprenorii vor resimți cel mai puternic restrângerea creditării în economie
  • Vor fi afectate companiile care generează exporturi, cu impact nefavorabil asupra competitivității
  • Va fi descurajată creditarea internă și încurajată finanțarea transfrontalieră ceea ce va determina creșterea datoriei private externe și riscuri suplimentare la adresa stabilității financiare.
  • Vor fi stimulate dezvoltarea formelor de finanțare nereglementate și/sau nefiscalizate.

Populația

  • Limitarea accesului la creditare pentru populație, mai ales pentru creditele ipotecare, cu impact negativ în principal pentru populația tânără dar și pentru piața construcțiilor rezidențiale
  • Este de așteptat o reducere a soldului resurselor atrase (conturi curente și depozite), ceea ce va determina o diminuare semnificativă a nivelului de economisire cu impact asupra creșterii economice. Gradul de bancarizare se va reduce față de nivelul actual de 60%.

Statul

  • Impact direct asupra încasărilor la bugetul de stat generat de încetinirea creșterii veniturilor și a consumului
  • Impact negativ asupra absorbției fondurilor europene prin reducerea componentei de cofinanțare care implică credit bancar
  • Impact negativ asupra programelor guvernamentale
  • Impact negativ asupra posibilităților de finanțare ale Statului – se afectează negativ cei mai importanți doi finanțatori ai statului român, băncile și fondurile de pensii locale, conducând potențial la creșterea costurilor de finanțare ale statului și la creșterea dependenței de fluxurile de capital străin
  • Riscul pierderii rating-ului investițional
  • Mai mult, taxa pe activele financiare ar putea genera consecințe fiscale nefaste, ridicând o serie de probleme legate de aplicarea principiului neutralității măsurilor fiscale, al echității fiscale și al predictibilității impunerii.

Sectorul bancar

  • unele bănci nu vor deține fonduri proprii pentru acoperirea integrală a cerințelor de capital generate de introducerea taxei
  • pot apărea efecte de antrenare periculoase pentru stabilitatea financiară a sistemului bancar
  • băncile vor fi nevoite să își regândească modelul de afaceri și strategiile investiționale în România
  • creșterea ratei creditelor neperformante.

 

În concluzie, există un risc ridicat ca taxa pe activele financiare ale băncilor să producă efecte negative în lanț în economie, cu impact direct în reducerea creșterii economice sau chiar intrarea într-o perioadă de recesiune, reducerea investițiilor private, scăderea drastică a pieței imobiliare cu falimentele inerente, pierderea de locuri de muncă, reducerea masei de impozitare legată de reducerea activității economice și implicit reducerea bazei de taxare cu efect direct asupra resurselor bugetare.

Având în vedere că gradul de incluziune financiară (accesul populației la produse financiare de bază) din România este deja cel mai redus la nivelul UE, aceste măsuri vor contribui la mărirea decalajului față de alte țări din regiune, precum și la consolidarea contrastelor sociale (persoanele cu venituri sub medie vor avea un acces mai dificil la servicii bancare).

Efecte negative ale introducerii taxei asupra activelor bancare au fost din păcate deja resimțite pe piețele financiare conectate la economia României, manifestându-se prin deprecierile de pe piața de capital de ordinul miliardelor de euro de pe bursele interne și internaționale și ale cursului valutar.

În evaluarea generală trebuie integrat și impactul cumulat al celor trei legi aprobate recent de Parlamentul României (plafonarea dobânzilor, limitarea valorii recuperabile a creanțelor cesionate, eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit), însă și proiectul de lege prin care se dorește redefinirea noțiunii de impreviziune, toate acestea potențând în sens negativ impactul taxei, cu consecințe nefaste asupra industriei financiare și impact direct asupra economiei României.

În acest context, comunitatea bancară din România solicită realizarea unui studiu de impact economic și financiar al Proiectului asupra sistemului financiar-bancar, în care să fie avute în vedere și implicațiile asupra întregii economii a României.
  • O serie de prevederi ale Ordonanței sunt neconstituționale
Astfel:
  • Neconstituționalitate în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituție care presupune motivarea urgenței ca și condiție pentru adoptarea unei ordonanțe de urgență. Urgența nu este reală, măsura nu este justificată rațional, iar motivarea este formală și lipsită de credibilitate:

Motivarea din preambulul Ordonanței este:
”Având în vedere că majorarea dobânzilor ROBOR la 3 luni și ROBOR la 6 luni afectează segmentul de populație care a utilizat această formă de finanțare, se impune instituirea unei taxe pe active datorată de instituțiile bancare, diferențiată în funcție de depășirea unei anumite valori procentuale…”
În primul rând, nu există nicio legătură directă sau indirectă între măsura introdusă prin Ordonanță și un eventual sprijin oferit populației, aceasta urmând să plătească în continuare dobânzile calculate în funcție de ROBOR ca indicator al pieței, conform condițiilor contractuale existente, iar ”excedentul” va fi doar preluat de stat de la bănci sub forma taxei, fără însă să se indice destinația acestor sume de bani, adică serviciile pe care, la rândul lui, statul le-ar presta pentru interesul general/public al sistemului financiar bancar. În realitate, prin instituirea taxei, consumatorii nu obțin nicio protecție.

  • Instituirea unei noi taxe, inexistentă anterior în sistemul fiscal și în ordinea de drept, și care se face venit la bugetul de stat nu poate și nu trebuie să fie făcută prin ordonanță de urgență. Orice taxă nouă limitează drepturile fundamentale în favoarea îndatoririlor fundamentale. De aceea trebuie instituită prin lege. Prin ricoșeu, se încalcă și dreptul de proprietate privată (art. 44 alin. 1 din Constituție).

Art. 139 alin. (1) din Constituţia României prevede că: „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.”
Art. 56 (1) prevede că: ”Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.”
Art. 115 alin. (6) limitează puterea Guvernului de a da ordonanțe de urgență, astfel: ”Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”

Orice taxă ține de domeniul fundamental al drepturilor și îndatoririlor prevăzute de Constituție.

Principalul drept fundamental afectat este dreptul de proprietate al instituțiilor de credit asupra creanțelor și asupra sumelor de bani încasate în temeiul creanțelor. Principala îndatorire afectată este aceea de a suporta sarcini fiscale, care nu pot fi inventate arbitrar și imprevizibil de Guvern, ci pot fi instituite doar de Parlament prin lege și în baza unor temeinice analize de impact, cu atât mai mult cu cât sumele din această taxă se fac venit la bugetul de stat.

  • Taxa încalcă mecanismul de funcționare a economiei de piață (art. 135 din Constituție și art. 45 – libera inițiativă)

În realitate, este o taxă pe creșterea ROBOR. Dar ROBOR este un indicator financiar care exprimă sintetic, pentru un interval de timp (3M, 6M) modul de funcționare a pieței financiar bancare, mai exact de formare a prețului creditului, prin mecanismul cererii și al ofertei. ROBOR intră în structura dobânzilor variabile la creditele acordate în lei, ca indicator de piață obiectiv. Taxa pe creșterea ROBOR este, practic, taxa asupra economiei de piață și contra funcționării libere a pieței financiar -bancare.

Se încalcă art. 56 alin. (2) din Constituție care prevede că ”Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.”

Taxa reprezintă, de regulă, suma plătită, în temeiul unui act normativ, de o persoană fizică sau o persoană juridică, pentru serviciile prestate acesteia de către un comerciant, o instituție publică sau un serviciu public. Prin urmare, o taxă nu se instituie pentru a realiza protecția socială a unei categorii a populației (cei care au credite în RON), nici pentru a sancționa presupuse abateri de la morală, cum ar fi un pretins ”viciu al lăcomiei”.
Sarcinile fiscale (impozite, taxe) trebuie să fie juste. Asta înseamnă că orice taxă trebuie să aibă ca și corespondent un anumit serviciu public și acesta să fie identificat și conștientizat de contribuabil.
Din motivarea ordonanței și din denumirea taxei nu rezultă niciun serviciu care ar fi prestat de instituțiile și autoritățile publice pentru care se instituie o asemenea taxă, ceea ce face ca taxa să fie injustă.

  • Se încalcă dreptul Uniunii Europene

Se încalcă prevederile art. 119 și art. 120 TFUE care instituie obligația statului de a acționa în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise, cu o concurență liberă.

Sunt ignorate responsabilitățile impuse de Banca Central Europeană (BCE) – în conformitate cu Decizia Consiliului din data de 26 iunie 1998, autoritățile statelor membre UE au obligația de a consulta BCE cu privire la orice proiect legislativ din domeniul de competență al BCE, precum: regulile aplicabile instituțiilor financiare, în măsura în care influențează semnificativ stabilitatea instituțiilor și a piețelor financiare, așa cum este cazul prezentei ordonanțe.
Sunt nesocotite garanțiile acordate de Regulamentul UE 2016/2011 care reglementează aspectele legate de indicii folosiți drept repere în instrumentele financiare și contractele financiare. Una dintre aceste garanții se referă la obligația ca sistemele și controalele unui contribuitor să includă “proceduri de gestionare eficace a conflictelor de interese și de control al comunicării, atât în rândul contribuitorilor, cât și între contribuitori și alte părți terțe, pentru a evita orice influență externă necuvenită asupra responsabililor cu transmiterea ratelor”.
Beatrice Spătaru
Este ceea ce a ascultat, a văzut, a simţit şi a gândit, fascinată în aceeaşi măsură de culoare, sunet şi cuvânt. E fericită că are puterea să aprecieze frumosul oriunde s-ar ascunde acesta. Gazeta de Sud este pentru ea o echipă fantastică ce o impulsionează să vină cu idei frumoase şi creative.