Pe site-ul Comisiei de Strategie și Prognoză a fost publicat Planul Național de Adoptare a Monedei Euro (PNAME), un document ambițios de 90 de pagini care analizează ce îmbunătățiri trebuie aduse sectoarelor economice pentru a putea adera la moneda unică. Documentul, conceput în proporție de 90% în laboratoarele BNR, în care academicianul Dăianu (membru în CA al Băncii Naționale) a avut un rol decisiv, a fost asumat de întreaga Comisie și făcut public, vineri. El include corecțiile care trebuie făcute și riscurile cu care țara noastră s-ar putea confrunta, potrivit Hotnews.
  • Planul concret de trecere a României la Euro poate fi citit aici.
Reamintim că premierul Dăncilă a anunţat că Guvernul României îşi asumă adoptarea monedei europene în 2024. Asta înseamnă intrarea în antecamera euro (Mecanismul Ratelor de Schimb II sau ERM II) în 2022.
Ce se spune în document, pe scurt:
  • ​”Guvernul va promova măsuri care să asigure sustenabilitatea finanţelor publice şi a echilibrelor externe, procese de natură să favorizeze menţinerea inflaţiei în intervalul ţintit de BNR”. Afirmația e greu de susținut cu argumente, câtă vreme între ultimele Guverne și BNR există o tensiune uriașă. De la Mihai Tudose și culminând cu Darius Vâlcov, centrii de putere politică au lansat direct false torpile către Banca Națională. E greu de crezut că în următorii 3 ani aceste tensiuni se vor transforma într-o vetitabilă ”true love” instituțională.
  • ”Pentru a avea o economie compatibilă cu zona euro, este necesară implementarea disciplinei de plată în economie. În acest sens, se arată în document, se vor întreprinde următoarele: − modificarea Legii 31/1990, cu prevederi care să instituie obligativitatea ANAF de a verifica îndeplinirea de către firme a nivelului minim de capitalizare şi interzicerea pentru firmele care nu îndeplinesc acest nivel, a împrumuturilor intra-firmă şi a distribuirii de dividende, până la momentul atingerii pragului legal de capital − completarea Legii 85/2014 privind insolvenţa, în sensul celor semnalate de Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudenţială”. Semnal corect, dar foarte dificil de pus în practică.
  • ”România este singura ţară din Uniunea Europeană în care banca centrală are atribuţii privind supravegherea microprudenţială a instituţiilor de credit, fără a avea însă şi prerogative referitoare la protecţia consumatorului de produse şi servicii bancare. Modelul instituţional întâlnit în statele membre este ca atunci când o autoritate are atribuţii în domeniul supravegherii instituţiilor de credit să exerciteşi competenţe în domeniul protecţiei consumatorului (în mod exclusiv sau împreună cu alte autorităţi naţionale). Pe plan european, problematica protecţiei consumatorului de servicii financiare devine tot mai sofisticată, în strânsă legătură cu creşterea gradului de complexitate a produselor oferite de către intermediarii financiari (ex. propunerea de directivă privind administratorii de credite, cumpărătorii de credite şi recuperarea garanţiilor reale). Creşterea gradului de informare şi de protecţie a consumatorilor este importantă pentru stabilitatea financiară, iar pentru asigurarea coerenţei şi sinergiei în domeniul politicilor financiare este necesară o abordare unitară a aspectelor care vizează intermedierea financiară. În ultimul an, BNR a făcut un prim pas în domeniul protecţiei consumatorilor, prin implicarea sa în asigurarea securităţii serviciilor de plată (Directiva 2015/2366 privind serviciile de plată). Până în prezent, BNR şi-a asumat aspecte legate de protecţia investitorilor în instrumente financiare ale pieţei monetare şi valutare (Legea 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, ce transpune MIFID II). De asemenea, prin urmărirea respectării plafoanelor tarifare stabilite de regulament (Propunere de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 privind anumite tarife pentru plăţile transfrontaliere în Uniune şi taxele de conversie monetară), BNR şi-ar putea asuma aspectele de protecţie a consumatorilor de servicii de plat
  • ”În ultimul deceniu, sectorul bancar a devenit tot mai mic (fiind pe ultimul loc în UE ca pondere a intermedierii raportate la PIB), cu rol modest în susţinerea creşterii economice şi finanţând cu precădere sectorul guvernamental şi sectorul populaţiei. Incluziunea financiară are la rândul său spaţiu de ameliorare. În perioada menţionată, ne aşteptăm la schimbări semnificative în sectorul bancar românesc urmare: aderării la Uniunea Bancară, consecinţelor procesului de rereglementare pe plan internaţional, consolidării prezenţei fintech-urilor, majorării riscurilor cibernetice, eficienţei operaţionale mai scăzute în rândul anumitor categorii de instituţii de credit etc. Sunt provocări pe care băncile ar putea avea dificultăţi în a le gestiona, aşa cum rezultă şi din răspunsurile la chestionarele trimise periodic conducătorilor de bănci din România însărcinaţi cu gestionarea riscurilor. În consecinţă, o strategie de dezvoltare a sectorului bancar ar avea ca scop să ofere o orientare pentru a face faţă acestor provocări şi de a stimula creşterea gradului de intermediere şi de incluziune financiară, acoperind şi domeniile rezoluţiei bancare, reglementării şi supravegherii prudenţiale sau infrastructurii sistemelor de plăţi.
  • ”Doar circa 22% dintre adulţii din România sunt educaţi din punct de vedere financiar, ponderea fiind una dintre cele mai mici la nivel european. Asociaţiile profesionale ale entităţilor de pe piaţa financiară consideră că analfabetismul financiar este al doilea factor ca importanţăce afectează intermedierea financiară”
  • Circa jumătate dintre adulţi nu au încredere în sistemul financiar, procent care este unul dintre cele mai ridicate din regiune. Încrederea faţă de sistemul financiar a scăzut dramatic în timpul crizei financiare şi nu a revenit încă pe deplin. În ultimii ani agenda de educaţie financiară a fost promovată intens de BNR, ASF, asociaţii patronale şi profesionale pe piaţa financiară şi alte instituţii locale, dar efortul trebuie susţinut în continuare.

De ce se teme Comisia:

Păi nu e greu de dedus. În primul rând, se teme că vor apărea noi date-țintă de adoptare a euro. Că 2024 va deveni 2032, apoi 2042, iar credibilitatea României va scădea proporțional cu frecvența amânării asumărilor. Am mai trecut prin asta, n-ar fi ceva nou.
Apoi, se mai teme că nu vom îndeplini criteriile de convergenţă, ceea ce e la fel de plauzibil. Era o vreme când le îndeplineam. Azi însă….
Dar să presupunem că intrăm totuși în ERM II. Acolo, principala provocare o constituie gestionarea unui val de euroscepticism. Că nu știi ce vremuri sau ce populiști vin la putere …
După care, cel mai mare risc e ca românii să se arate în final nemulțumiți de toată chestia cu trecerea la euro și să vrea înapoi la lei. Asta ar însemna trecerea înapoi sub PSD, întoarcerea la naționalismul de peșteră și la legitimarea hoțiilor iertate prin OUG. Sau alocarea unor bani pentru elaborarea unui alt Plan ambițios. Cel al trecerii României la Leu!
Beatrice Spătaru
Este ceea ce a ascultat, a văzut, a simţit şi a gândit, fascinată în aceeaşi măsură de culoare, sunet şi cuvânt. E fericită că are puterea să aprecieze frumosul oriunde s-ar ascunde acesta. Gazeta de Sud este pentru ea o echipă fantastică ce o impulsionează să vină cu idei frumoase şi creative.