Zilele săptămânii reprezintă o alegere arbitrară creată de om, care nu are corespondență cu vreun fenomen natural. Acest ciclu de şapte zile credem că ne ajută să ne menţinem un echilibru în viață, dar este oare așa? Abuzăm de timp, transformându-l într-un dușman al nostru. Încercăm să îl controlăm. Dar timpul nu a fost dintotdeauna atât de rigid. Culturi antice vedeau timpul ca pe o roată, considerând că viaţa lor se repetă în etape,într-un proces ciclic. Ulterior, oamenii au decis că timpul este, de fapt, liniar. Această idee a rămas înrădăcinată în toate culturile lumii.
Nu demult, timpul liber încă reprezenta o problemă politică. În primă instanţă, muncitorii americani nu s-au revoltat unitar pentru munca zilnică la care erau obligați sau pentru condiţiile de muncă ori salarii, ci pentru manipulareaa orelor de muncă. Cei care au lucrat înaintea noastră au luptat şi au murit pentru timp. Ceasurile din fabricile americane de la începutul revoluției industriale funcţionau, de cele mai multe ori, greșit. Șefii furau ore neplătite de la muncitorii care se temeau să deţină propriile ceasuri, aşa cum descria şi un american în memoriile sale din 1850: „Nu reprezenta un eveniment neobişnuit demiterea oricărei persoane despre care se presupunea că ştie prea multe despre ştiinţa orologeriei.”
Unul dintre promotorii weekend-ului liber în America a fost magnatul Henry Ford. În 1926, Ford a introdus săptămâna formată din doar cinci zile lucrătoare de muncă: „Oamenii care au mai mult timp liber trebuie să aibă şi mai multe haine. Ei mănâncă o varietate mai mare de alimente. Au nevoie mai mare de mașini pentru a se deplasa, pentru a merge în vizită la rude, în vacanțe. Dacă nu au timp liber, nu au nevoie de mașinile noastre”, își justifica Ford decizia. În timpul Marii crize economice din 1929, multe industrii au început să adere la un program de lucru format din cinci zile, după modelul lui Ford.
Ulterior, până în anul 1955 weekend-ul format din două zile devenise standard în Marea Britanie, Canada şi Statele Unite ale Americii, în timp ce Sâmbăta Scurtă era comună în Europa. Până în anii 1970, aproape nicio ţară europeană nu mai depăşea 40 de ore de lucru pe săptămână. Și uite așa, pornind de la decizia lui Ford, Week-endul a devenit liber în mai toată lunmea, miliarde de oameni beneficiind de efectele acestei decizii luate în urmă cu peste 100 de ani…
