După aproape opt ani de proces, la începutul lunii aprilie 2018 doi medici ortopezi au fost condamnați la câte trei ani și jumătate de închisoare cu executare, fiind prima sentință de acest gen pronunțată pentru ucidere din culpă. Un medic expert explică ce s-a întâmplat în 2010 la SJU Slatina și cum putea fi evitată moartea copilului care a murit din cauza unei fracturi.
Medicii Mircea Tusciuc și Paul Iancu, unul cu mii de operații la activ și, până la începutul lunii aprilie, ani de-a rândul singurul ortoped pediatru al Spitalului Județean de Urgență Slatina, celălalt un ortoped deja pensionar de peste 7 ani, sunt primii doctori condamnați pentru malpraxis la închisore cu executare. O sentință care a venit după peste 7 ani de proces, timp în care s-a pronunțat o primă sentință, cazul a fost rejudecat, pentru ca în vara anului trecut cei doi medici să fie condamnați la închisoare cu executare, pedeapsă înăsprită la Curtea de Apel Craiova, unde, la apel, s-a hotărât închisoarea cu executare, la începutul lunii aprilie 2018.
„Acest caz este o excepție“
Soluția pronunțată de instanța doljeană a îngrozit lumea medicală, fiind considerată prea severă în raport cu fapta de ucidere din culpă, pentru care, ca și în cazul accidentelor rutiere, mult mai comună este soluția închisorii cu suspendare.
„Cei doi medici condamnați la închisoare sunt o excepție și, sincer, nu știu cum au ajuns acolo, în sensul în care eu nu am văzut până acum o condamnare cu executare într-un caz de ucidere din culpă. Sincer, este o ciudățenie, dar ciudățenie nu sub aspectul sentinței, pentru că pedeapsa-i legală, se poate da cu sau fără executare, dar n-am înțeles – deși nici nu cunosc cazul, e adevărat – de ce s-a dat cu executare, când cunosc multe cazuri în care pedeapsa a fost cu suspendare, chiar pentru ucidere din culpă“, a declarat avocatul Mihai Costache, specializat în cazurile de malpraxis. Avocatul spune că în astfel de cazuri pedeapsa este adesea închisoarea cu suspendare, lipsind premeditarea faptei. „Acest caz este o excepție, parchetul e cel care cere pedeapsa, și chiar m-am mirat când am citit despre sentință. Revin, nu cunoc dosarul, dar îmi imaginez că n-au făcut-o cu premeditare. Dacă la un accident auto cu victime regula e suspendare, pentru că n-ai vrut să-l omori, la cazurile de culpă medicală e același lucru, de-aia e culpă, pentru că nu există intenție. Dacă era intenție, vorbeam de omor. Eu, personal, n-am avut condamnări cu executare și nici n-am auzit“, a mai spus avocatul.
„Diagnosticul“ asitententului medical, citit la timp de medic, i-ar fi putut salva copilului viața
Ce s-a întâmplat, de fapt, în cazul petrecut la Slatina în urmă cu opt ani, când Cristian Grigore, un copil în vârstă de 9 ani care a suferit o fractură, a fost adus la spital în 23 mai 2010, internat timp de trei zile și externat cu mâna în gips. Băiatul a fost adus de părinți din nou la spital în acea seară, a doua zi i s-a amputat mâna, însă a murit din cauza septicemiei.
Băiatul a fost inițial preluat de o ambulanță, iar asistentul de pe ambulanță a notat în foaie, în rubrica destinată asistenței prespitalicești, că este vorba de o „fractură deschisă“. Această formulare, neluată în seamă, ar fi putut face diferența între viață și moarte, spune medicul expert Sorin Lesnic, cel care a fost contatat de medicul Mircea Tusciuc pentru a-l reprezenta ca expert în proces, însă l-a refuzat după ce a studiat documentele puse la dispoziție.
„Eu, în urmă cu un an și jumătate, am fost contactat să fiu expert-parte. Mi-a dat documentele, m-am uitat peste ele, și după o săptămână – o săptămână și jumătate, i-am spus – îmi pare rău, nu te pot ajuta, eu consider că ai greșit. El a fost convins că a făcut ce trebuie, numai că eu, în momentul în care mi-a arătat documentele, am fost convins că n-a făcut ce trebuie“, a declarat medicul expert Sorin Lesnic, explicând și unde s-a greșit în tot acel proces, astfel că, în patru zile, pacientul și-a pierdut viața:
„Au făcut o mică-mare greșeală: în momentul în care a venit pacientul la Urgență și exista o fișă de evidență prespitalicească, completată de către un asistent, acel asistent medical a scris – fractură deschisă antebraț. O fractură deschisă se tratează total diferit față de o fractură închisă. La acel copil s-a fracturat osul, iar o bucățică mică de pământ a intrat în focarul de fractură. Închizându-se, acolo s-a creat un mediu propice pentru dezvoltarea germenilor microbieni, germenii microbieni se dezvoltă în sânge. Practic, copilașul ălă a avut o cultură microbiană în focarul de fractură. Dar noi suntem mari doctori, și Iancu n-a citit fișa de urgență prespitalicească, să vadă că asistenta scrisese «fractură deschisă». Copilul acela trebuia examinat de către un medic, ceea ce nu s-a întâmplat, copilul acela nu a fost examinat de niciun ortoped. Practic, niciodată acel copil n-a fost văzut de către un medic . (…) Iancu a zis așa – «are fractură, s-a redus», i s-a pus gipsul deasupra, cu gândul că va veni Tusciuc și va examina copilul. Tusciuc a zis – «dar de ce să-l examinez, că l-o fi examinat Iancu. Fractura este pusă în ax, gipsul este bine pus, ca urmare copilul trebuie să stea liniștit în spital».
Teoretic, era obligația lui Iancu să examineze copilul și să citească acea fișă de urgență prespitalicească, unde acel asistent scrisese fractură deschisă. Nici el n-a făcut-o, gândindu-se că va veni Tusciuc. Tusciuc s-a uitat în documente superficial, a văzut ce făcuse Iancu, n-a citit fișa, a zis că fractura este pusă la loc… Dacă ar fi citit fișa, ar fi dispus să dea gipsul jos, să examineze plaga, să curețe plaga…. (…) Imobilizarea totală este specifică fracturilor închise, la fracturile deschise li se face o fereastră mică pentru a vedea care este starea rănii, care trebuie curățată, pansată permanent, supravegheată, drenată. Acel cuvânt, „deschisă“, a făcut diferența dintre viață și moarte. Niciunul dintre cei doi medici n-a consultat copilul și niciunul n-a citit acea fișă prespitalicească. Pentru că noi suntem doctori, suntem deștepți, nu ne uităm noi la ce scriu asistenții. (…)Ce este posibil, este să nu fi fost o plagă mare, ci una punctiformă, și aceasta, în momentul în care ai oasele așa, ți-a ieșit, iar când le-ai pus la loc, se închide, dar deja avea ceva acolo, și plaga arăta ca o simplă excoriație. În momentul în care citeai documentele și vedeai plaga punctiformă de la nivelul antebrațului, conduita terapeutică era cu totul alta“, a explicat medicul expert Sorin Lesnic.
Soluția pronunțată în instanță, deși nu bucură pe nimeni, nici măcar familia copilului neavând de câștigat din faptul că cei doi medici sunt acum după gratii, constituie, însă, un semnal de alarmă, crede dr. Lesnic. „Bineînțeles, este din culpă. Mai bine-i dădea doi ani cu suspendare, dar probabil pentru că judecătorul și-a dat seama că doctorul nici măcar n-a examinat copilul… A fost cel mai simplu caz de malpraxis cu urmări grave. Medicul n-a consultat copilul și n-a citit documentele medicale, ce mai mult de atât trebuie? A fost foarte simplu. Când e vorba de operații, de aspecte imprevizbile, atunci, da, e de discutat, dar aici ce să mai discuți? Este și un semnal, pentru corpul medical, să nu mai facă prostii.“, a mai spus dr. Lesnic.
