Postul Paștelui, cel mai aspru dintre cele orânduite de Biserica Ortodoxă, începe mâine și este precedat de ziua în care se lasă sec, ultima în care se mai poate mânca „de dulce”, scrie Agerpres. Este duminica în care Adam a fost izgonit din Rai.
Astăzi, se fac parastase și se dă mâncare de pomană. Se pregătesc tot felul de bunătăți, se coace pâinea, apoi se fac plăcințele cu mălai în frunze de varză, tăieței cu nucă sau cu mac, poame coapte. Toată familia se așază la masă și trebuie să mănânce pe săturate, pentru că de acum încolo nu vor mai putea consuma brânză, ouă, lapte și pește.
În trecut, în această zi, se țineau cele mai mari șezători. Tinerii se adunau la o casă din sat, iar fetele aduceau gogoși și plăcinte calde. Era ultima noapte în care se mai puteau distra, până la Paști. Se putea întâmpla ca petrecerea să aibă loc sub cerul liber, de obicei pe un deal sau în locul cel mai înalt din zonă, unde se aprindeau focuri rituale din paie sau lemne aduse de săteni. Lăsatul secului este situat între solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară, având astfel și rolul de a marca victoria luminii asupra întunericului. Focul se numește „priveghi” și, fiind aprins înainte de Postul Mare, i se spunea Priveghiul cel Mare, iar petrecerii i se dădea valoare de An Nou. Acolo, sătenii cântau, jucau, mâncau și făceau strigături, cu urări pentru a fi iertați și purificați. La miezul nopții, fiecare mesean mănâncă un ou, zicând: „oușor, oușor, să-mi fie postul mai ușor”.
Lăsatul de sec este un prilej de bucurie la care iau parte toți membrii comunității. A doua zi începe Postul Mare, femeile încep să facă treabă prin casă, iar bărbații prin ogradă. În casă sunt aduse războaiele de țesut, pentru ca femeile să aibă timp să țese hainele de sărbătoare, pe care le vor purta la Paști.
