Liderii ţărilor exportatoare de petrol urmăresc în prezent cu mare nelinişte evoluţia zilnică a preţului la petrol. Scăderea preţului barilului cu până la 61% în ultime 13 luni, până la nivelul din 2009, zdruncinându-le fundamental echilibrul conturilor, obligă producătorii de petrol să-şi revizuiască într-o manieră mai mult decât dureroasă strategiile în domeniu.
Preţul barilului a ajuns, deci, la 42 -42,5 dolari. Producătorii de ţiţei, tot mai îngrijoraţi, se întreabă până unde se va ajunge? Suntem deja la nivelul din februarie 2009, în plină criză financiară mondială. A avut loc, de fapt,în ultimele 13 luni, o prăbuşire a preţului petrolului cu până la 61%, sub efectul unui flagrant dezechilibru între cerere şi ofertă ca urmare a stagnării economice europene, a încetinirii creşterii economice din China şi, mai ales, a creşterii producţiei de petrol saudit. Încă o reducere de câţiva dolari şi barilul va ajunge la preţul practicat în 2004, iar unii experţi în domeniu nu exclud că, până la finele acestui an, barilul de petrol să se apropie de 30 dolari. Efectul? Dacă această prăbuşire a preţului determina un enorm transfer de bogăţie către ţările importatoare (care reprezintă 85% din ţările planetei), extrem de dur sunt lovite ţările furnizoare de pe pieţele mondiale de ţiţei.
Toţi exportatorii de petrol sunt în acest moment „pe roşu”
Analistul economic al ziarului „Les Echos” constată că preţul barilului „se situează mult sub punctul mort bugetar al exportatorilor”. Toţi exportatorii sunt în acest moment „pe roşu”, cu excepţia Qatarului şi a Kuweitului, relevă la rândul sau Francis Perrin, director al unui centru pentru Strategii şi Politici energetice, profesor la Institutul francez de Relaţii Internaţionale şi Strategii. Există state producătoare de petrol unde faimosul „punct mort” bugetar depăşeşte 150 dolari în Venezuela, 110 dolari în Rusia, 80 dolari în Arabia Saudită , iar acestea nu sunt unicele exemple. Ilustrat concret: de fiecare dată când Caracasul vinde 1 dolar de petrol, trebuie să împrumute 3 dolari. „Monarhiile petroliere din Golf, mai spune Perrin, dispun de rezerve care le permit să mai reziste situaţiei actuale vreme de câţiva ani. Celelalte ţări nu au însă de ales şi îşi pot vedea dispărute foarte rapid excedentele de plăţi curente pe care este întemeiat modelul lor de dezvoltare. Ţările exportatoare foarte populate vor trebui să se împrumute sau să-şi reducă cheltuielile publice, fie sacrificându-şi investiţiile, fie tăind în carne vie cheltuielile de funcţionare, dispunând cândva de o mai mare finanţare.
Cursul barilului de petrol se apropie de alte două „puncte moarte”
Experţii în domeniu, citaţi de „Les Echos”, situează punctele respective în domeniul tehnic, ele fiind agravate de actualele preţuri la petrol. Astfel, există puţuri de extracţie în funcţiune care lucrează în pierdere. Astfel de puţuri există în Rusia, cu costuri de extracţie foarte mari din cauza condiţiilor de climă şi geologice defavorabile şi la care trebuie renunţat. De asemenea, se impune stoparea unor proiecte de dezvoltare prea costisitoare vizând noi puţuri şi surse de extracţie. În acest context, experţii se referă la necesitatea blocării forărilor offshore foarte profunde, sau la industria nord-americană de producere a gazelor şi petrolului de şist. Analiştii evocă de asemenea necesitatea luării în considerare a abandonării deciziei luate de Arabia Saudită de a creşte producţia de petrol în scopul păstrării pieţelor sale de desfacere şi care, ne reamintim, a declanşat scăderea preţului la petrol.
