Cei 28 de şefi de stat europeni ce se reunesc azi la Bruxelles, în cadrul unui Consiliu European excepţional, sunt chemaţi să reacţioneze rapid la presiunea migraţiei din Mediterana. Este sugerată inclusiv o operaţiune cu caracter militar.
Liderii ţărilor membre Uniunii Europene, reuniţi în mod excepţional la Bruxelles, la iniţiativa preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, au de înfruntat chestiuni din cele mai complicate din istoria ultimilor ani ai Uniunii: destabilizarea vecinătăţii Sudului european, haosul din Libia şi dramele fără precedent provocate de valul migrator prin Mediterana. După naufragiul de sâmbătă noaptea , soldat cu 800 de morţi (conform celor mai recente cifre – n.r.), povestirile (dacă le putem numi astfel) ale celor 28 de supravieţuitori sunt atroce. Unul dintre ei, pe nume Abdirizzak – citat de presă italiană şi reluat de „Les Echos”- a relatat că a reuşit să supravieţuiască deoarece s-a aflat în partea superioară a navei ce transporta migranţii. Cei care au avut mai puţini bani cu care să plătească transportul au fost plasaţi în cala navei. Potrivit informaţiilor obţinute de parchetul din Catane (Sicilia), migranţii au plătit pentru traversare spre Sicilia între 330 şi 660 euro, după ce, mai întâi, au fost obligaţi să aştepte plecarea, uneori mai bine de o lună de zile, cazaţi în condiţii mizerabile, într-o uzină dezafectată de lângă Tripoli. Dar dramele nu se limitează doar pe coasta nord- africană. Miercuri, Recep Erdogan, preşedintele Turciei, care în acest moment adăposteşte mai bine de un milion de refugiaţi sirieni, a acuzat Europa că „lasă imigranţii să moară”, iar premierul italian Matteo Renzi a cerut partenerilor europeni să accepte lupta în comun împotriva „negustorilor de sclavi ai secolului al 21-lea”.
Din conţinutul agendei summitului european
Liderii celor 28 de state ale UE îşi încep lucrările cu examinarea planului în 10 puncte, discutate la reuniunea de luni a miniştrilor europeni ai Afacerilor Externe. Ca o măsură urgenţă este ajungerea la un acord privind întărirea operaţiunii TRITON (ce a succedat operaţiunii Mare Nostrum) vizând asigurarea unei supravegheri serioase a traficului de migranţi prin Mediterana. Acest dispozitiv de supraveghere a frontierelor necesită un număr mai mare de nave şi de diverse alte mijloace, fără a şi se schimbă, totuşi, natura acestor operaţiuni. În timp ce militarii angajaţi în operaţiunea Mare Nostrum mergeau să caute şi să salveze în mare supravieţuitorii catastrofelor navale, operaţiunea TRITON include doar supravegherea coastelor italiene şi rază de acţiune este limitată la 30 mile marine. Decizia de schimbare a genului de operaţiuni a fost determinată de faptul că traficanţii de migranţi profitau de prezenţa navelor italiene în mare şi trimiteau ambarcaţiuni cu migranţi fără cantităţi suficiente de carburanţi, fiind siguri de intervenţia navelor italiene pentru salvarea persoanelor aflate la bordul navelor în derivă. Planul european supus dezbaterii summitului de la Bruxelles cere liderilor ţărilor UE să accepte revenirea la operaţiunea Mare Nostrum, dar cu un sprijin consistent pentru statele UE cu ieşire la Mediterana. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk doreşte de asemenea că statele UE să manifeste o mai mare solidaritate în privinţa unei repartizări mai echitabile între ele a refugiaţilor. Tusk lansează apelul la primirea a cel puţin 5 000 de sirieni. Problema este, însă, că fiecare stat al UE are „migranţii săi” şi nu este dispus să-şi bulverseze propria politica în domeniul migraţiei.
Este evocată inclusiv o operaţiune cu caracter militar
Liderii europeni dezbat inclusiv posibilitatea lansării unei operaţiuni cu caracter militar împotriva reţelelor de traficanţi de imigranţi şi de transportatori prin Mediterana spre coastele sudice ale Europei. Unii vorbesc de modelul operaţiunii militare de luptă împotriva pirateriei (Atalante), iar Matteo Renzi cere lansarea unui atac împotriva „rădăcinilor” problemei, eliminând pur şi simplu navele cu care sunt transportaţi migranţii, prin Mediterana, spre coastele europene. Apare însă o problemă: operaţiunile de distrugere în mare sau în porturi din Libia necesită obţinerea mandatului ONU. Liderii europeni au în vedere examinarea posibilităţii trimiterii de misiuni de securitate civilă în Libia în vederea stabilizării situaţiei în această ţară, dar văd imposibilă o astfel de acţiune în condiţiile în care la Tripoli nu există un guvern şi ţara este, practic, în război civil.
