Trecerea de la un model de economie administrată prin nişte reguli la unul aflat sub puterea pieţei, mult mai liberal dar în care oferta nu va mai varia în funcţie de criterii de la Bruxelles şi Paris ci de legea cererii şi ofertei, nu va avea loc fără lovituri, conflicte, fără opoziţie. ” La toate eşaloanele producţiei de lapte şi a derivaţilor lui, subliniază editorialistul cotidianului francez „Les Echos”, vor cunoaşte o revoluţie ce se anunţă cu câştigători, dar mai ales cu perdanţi„.
Curios, Comisia Europeană nu se teme de o scădere a preţurilor la lapte şi la produsele lactate după abolirea cotelor. Ea studiază şi concepe un sistem de protejare a crescătorilor de animale în faţa eventualelor fluctuaţii a preţurilor.
Aşa cum s-a anunţat, Comisia Europeană a trecut, de la 1 aprilie, la o nouă etapă în liberalizarea sectorului agricol. Instituite în 1984, cotele la lapte, prin care erau fixate limitele maxime la producţia de lapte a fiecărui stat membru al UE, au fost abolite şi producţia redevine totalmente liberă. Cu excepţia zahărului, supus în continuare la cote fixe de producţie până în 2017. Rezultatul: agricultura europeană va înfrunta de acum înainte concurenţa mondială deloc uşoară, fără a mai exista vreo limită de producţie. Iniţial, cotele au fost introduse pentru a combate excedentelor. Mulţi dintre europeni îşi amintesc că, la sfârşitul anilor 1970, Politica Agricolă Comună (PAC) din acea perioada – care a dus la crearea, practic unor „munţi de unt” – a făcut obiectul unor foarte aspre critici. Garantându–se preţurile la producţie, politica respectivă a avut drept consecinţă o imensă supraproducţie de lapte şi de produse din lapte, Comisia Europeană fiind obligată să consume adevărate averi pentru stocaj sau ajutoare la exportul a mii de tone de unt şi lapte praf. Aşa s-a născut ideea -apoi aplicată – a instituirii de cote la producţia de lapte, care iniţial a avut că efect reechilibrarea producţiei europene. S-a ajuns la situaţia de azi, când 90% din producţia ţărilor europene de lactate să fie consumată în Europa. Ţările din Nordul continentului european au fost întotdeauna foarte nemulţumite de existenţa cotelor la lapte. Ele doreau să producă mai mult decât limitele ce-i fuseseră impuse de Comisia Europeană. Franţa, însă, a salutat instituirea cotelor, pe care le-a considerat un instrument ce-i asigura creşterea vitelor de lapte pe întregul teritoriu al ţării şi păstrarea profitului obţinut din producţia sa.
Argumentele Comisarului European pentru Agricultură, Phil Hogan
În condiţiile actuale, irlandezul Phil Hogan (în opinia unora, Irlanda este printre cei foarte interesaţi de eliminarea cotelor) consideră că sectorul european producător de lapte este pregătit pentru a înfrunta competiţia mondială „Nu-mi este frică, a declarat el, nici de o supraproducţie şi nici de prăbuşirea preţului laptelui, întrucât cererea mondială creşte neîncetat şi oportunităţile de dezvoltare sunt multiple”, citând îndeosebi dublarea exporturilor europene către Coreea de Sud în perioada 2010-2014 (nu spune însă cine exportă acolo). Hogan susţine că sistemul cotelor practicat în ultimii 30 de ani a constituit mai degrabă un obstacol pentru crescătorii de animale producătoare de lapte, inclusiv un purtător al riscului volatilizării preţurilor şi al concentrării sectorului în jurul marilor ferme. Hogan omite însă să acorde atenţie unor argumente similare invocate astăzi de cei nemulţumiţi de abolirea cotelor. Chiar dacă cererea în Europa de lactate este mare – 90% din producţia ţărilor UE – Comisia Europeană , mai spune Hogan, vrea să încurajeze şi mai mult exporturile de lactate europene pe pieţele internaţionale, ea fiind prima care caută noi pieţe. În acest moment, China este cel mai mare importator de astfel de produse şi se aşteaptă că în următorii ani şi ţările africane să–şi sporească importurile de lactate produse în UE.
Suspendarea cotelor la lapte este însoţită de măsuri „de securitate”
Comisia Europeană încearcă să calmeze temerile unor membri ai UE prin precizarea că „măsurile de securitate” împotriva unor efecte negative ale suspendării cotelor la lapte vor fi menţinute, în special prin intermediul ajutoarelor rurale acordate pentru vacile din zona muntoasă, prin înfiinţarea unui Observator european al sectorului lactatelor, iar Comisia Europeană negociază cu Banca Europeană de Investiţii(BEI)un sistem de credite pentru crescătorii de vaci de lapte , care să-i protejeze în cazul unor prea puternice fluctuaţii a preţurilor.
Cine se bucură şi cine se consideră „lovit” de abolirea cotelor
După ce 30 de ani ai trăit sub un regim previzibil şi foarte confortabil cu cotele europene, filiera producătoare de lapte basculează din 1 aprilie într-un univers al concurenţei acerbe ce implică fluctuaţie a preţurilor, efectele mondializării, ale industrializării şi multe alte riscuri. Această trecere de la un model de economie administrată prin nişte reguli la unul aflat sub puterea pieţei, mult mai liberal dar în care oferta nu va mai varia în funcţie de criterii de la Bruxelles şi Paris ci de legea cererii şi ofertei, nu va avea loc fără lovituri, conflicte, fără opoziţie. „Producătorii, procesatorii, distribuitorii, consumatorii…la toate eşaloanele producţiei de lapte şi a derivaţilor lui, subliniază editorialistul cotidianului francez „Les Echos”, vor cunoaşte o revoluţie ce se anunţă cu câştigători, dar mai ales cu perdanţi„.
În faţă unei Franţe extrem de îngrijorate de impactul desfiinţării cotelor la lapte, Irlanda, Marea Britanie sau mai ales Germania se bucură de această libertate recâştigată în domeniul producerii şi comercializării laptelui şi a produselor din lapte. Ele – spun experţi în domeniu – speră să convertească Asia şi Africa la consumul de brânzeturi şi alte produse din lapte european. Europa de Nord face de mai multă vreme presiuni asupra Comisiei Europene pentru a suspendă cotele la producţia de lapte. Aceste ţări sunt pregătite să producă în manieră intensivă lapte standard la scară industrială, având un unic obiectiv: producerea şi punerea pe piaţă a unor lactate, în special brânzeturi, la preţuri din cele mai mici posibile, utilizabile la sandvişuri, pizza – preparate consumate pe toată planetă. Aceste branzetur nu sunt scumpe, nu se lovesc de bariere sanitare şi sunt îndeajuns de „neutre” că gust pentru a pătrunde inclusiv în palatele din întreagă lume. Franţa, Italia şi Spania au ales preparate mult mai diversificate şi mai gustoase. Şi aceste ţări îşi apară specialităţile obţinute din lapte, nutrind speranţa că prin rafinament vor avea succes pe pieţele lumii. Franţa are pe piaţa lactatelor nişte campioni mondiali : Danone la lapte şi iaurt, sau Lactalis la brânzeturi. Impactul suprimării cotelor va fi, potrivit unor analişti francezi, limitat în cazul giganţilor internaţionali, dar foarte delicat este considerat impactul asupra micilor exploataţii agricole, zootehnice, precum şi asupra întreprinderilor agricole mici şi mijlocii.
