Cunoscută pentru mulțimea și frumusețea lăcașurilor sfinte, Craiova are și o splendidă biserică romano-catolică numită Biserica „Toți Sfinții“ sau „Sfântul Anton“, ce figurează pe lista monumentelor istorice.
Gardul ce împrejmu-iește „Biserica Toți Sfinții“ trădează vechimea locului. Este afectat de trecerea timpului, iar plăcuțele montate din loc în loc anunță pericol de prăbușire. Dincolo de gard, biserica, o construcție în stil gotic, cu uși monumentale din lemn masiv, sculptate manual și împodobită cu firide și vitralii, încântă ochiul privitorului.
Istorii din negura timpului
Povestea clădirii actuale a Bisericii romano-catolice „Toți Sfinții“ sau „Sfântul Anton“ începe să se scrie în 1822, odată cu venirea în Țara Românească a străinilor, mai cu seamă industriași și negustori din Austria, Germania și Ungaria, care găseau aici un vast câmp de activitate. Unii dintre ei s-au stabilit și la Craiova, „atrași de condițiunile avantajoase pentru meseriile de tot felul, precum și de eftinirea traiului“, se menționează în Monografia Parohiei Catolice din Craiova realizată de canonicul Juliu Hering, cu ocazia serbării centenarului. Dintre cei nou-veniți, cei mai mulți erau catolici. În lipsa unui loc de închinăciune, episcopul I. Molajoni întemeiază o parohie, trimițând pentru păstorirea enoriașilor pe preotul Franciscan Augustin Kesckemeti în 1827. Acesta închiriază o casă, unde instalează o capelă. Succesorul său, P. Ludovic, clădește cu ajutorul rușilor un oratoriu.
Numărul credincioșilor crește, așa că episcopul, cu bani trimiși de la Roma, cere parohului să caute un loc unde să se ridice o biserică. În 1841 cumpără cu 300 de galbeni, de la Smaranda Priseceanca, locul pe care se află astăzi biserica monument istoric și clădirile parohiale.
Lucrările la clădirea bisericii se finalizează, după cum menționează documentele, în 1844. „În interior, deasupra intrării era așezat corul pentru orgă și cântăreți. Era înzestrată cu trei altare, un amvon, 16 bănci. În clopotniță era așezat un clopot în greutate de 35 ocale… Din timpul acela datează și un frumos potir de argint, care există și astăzi și care a fost dăruit bisericii de către contele Scarlat Rosetti“, se mai menționează în Monografia Parohiei Catolice din Craiova.
În 1885 este zidit din temelie un turn nou, în stil gotic, în vârful căruia va fi pusă o cruce de fier perforată, ca să nu fie strâmbată de vânt. De asemenea, în turn este instalat un orologiu cu patru cadrane și sonerie. În aceeași perioadă sunt înlocuite ferestrele cu altele noi, de stejar. „Pentru ca serviciul divin să fie cât mai solemn, parohul cumpără din Silezia o frumoasă orgă, care să acompanieze cântul corului în biserică“ se precizează în monografia amintită. Această orgă există și astăzi.
În 1905, parohul Kuczka restaurează biserica, ocupându-se mai mult de reparațiile din interior. Antreprenorii Billek, Vardella, pictorul Trybalski au executat lucrări de mare valoare, astfel încât biserica a devenit o adevărată podoabă cu picturi artistice, încântătoare până în zilele noastre.
Nevoia unei restaurări
De-a lungul vremii, biserica a suportat numeroase reparații și restaurări. Cele mai importante dintre ele au fost făcute în anii 1910 și 1927 și după cutremurul din 1977. „La cutremurul din 1977, turla a căzut cu totul. A fost refăcută prin contribuția comunității italienilor și germanilor, la fel cum grav afectată a fost și orga care datează din 1894. Este un element de istorie. M-aș bucura să o pot restaura și să fac un concert aici, pentru că nimic nu se poate compara cu sunetul unei orgi clasice.
Există fisuri și între corpul bisericii și turlă. Gardul a fost afectat în mod deosebit pentru că acolo era un copac puternic care l-a împins și datorită lipsei de drenare a apei a ajuns să capate acest aspect. Stâlpul de la intrare este și el grav afectat de trecerea timpului. Am început formalitățile pentru autorizarea împrejurimii. Sunt necesare niște avize pe care așteptăm să le luăm. De asemenea, umezeala a creat probleme și pereților interiori“, spune preotul paroh Daniel Abalintoaei. Se încearcă salvarea gardului şi se caută soluții pentru restaurarea bisericii ce cucerește prin eleganța și sobrietatea ei, constituind o punte de legătură între trecut și prezent.
