Clipul de prezentare a Craiovei Capitală Culturală Europeană din cadrul evenimentului „România de mâine – Micii ambasadori ai culturii româneşti“, desfăşurat la Ateneul Român, pe 27 noiembrie, iscă nemulţumire în rândul marilor actori ai Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Cetatea Banilor. Motivul: În clipul de aproximativ nouă minute, clădirea Naţionalului craiovean apare doar pe fundal. În primă fază, se văd în prim-plan nişte bikeri, în plan secund clădirea instituţiei de cultură şi în cea de-a doua apariţie, tot cu teatrul pe fundal, locul bikerilor e luat de câţiva dansatori ai Ansamblului Folcloric „Maria Tănase“. Şi atât.
Deşi regizorul clipului, Radu Tora, a recunoscut în articolul publicat în Gazeta de Sud din 10 decembrie, sub titlul „Gafa de 25.000 de euro a Olguţei“ că „este o greşeală de producţie pe care o recunosc cu sportivitate“, câţiva dintre marii actori ai Naţionalului taxează această eroare. „Teatrul Naţional «Marin Sorescu» este viaţa mea. E bine că în clipul de prezentare a Craiovei apare clădirea. E un edificiu arhitectural important. E bine că au arătat măcar atâta lucru. Dar, totuşi, scena are importanţa ei, prin cei care au urcat pe ea. E o omisiune regretabilă. Teatrul Naţional «Marin Sorescu» înseamnă ceva pe harta teatrală a Europei şi a lumii, chiar dacă el a strălucit în luminile rampei internaţionale doar o perioadă de timp. Nu poţi să uiţi că actorii Teatrului Naţional «Marin Sorescu» au urcat pe marile scene ale lumii: Teatrul Palatului Imperial din Edinburgh, cel din Londra, Leningrad sau Avignon. Naţionalul craiovean poate fi kilometrul 0 al intenţiei primăriei de a înscrie Craiova în cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeană“, a precizat actorul Ion Colan.
Teatrul Naţional „Marin Sorescu“
merita mai mult
Primăria care a contractat acest videoclip în care actorii nu apar, iar teatrul este doar o imagine de fundal, nu a descoperit nici până în ziua de azi ceea ce străini ştiu de mult timp. În mai 1997, în publicaţia The Stage apărea următorul comentariu, într-un articol semnat de Phil Gibby: „Uneori te întrebi dacă această companie nu are cea mai bună trupă, de la Berliner Ensemble a lui Brecht sau, poate, Royal Shakespeare Company a lui Brook, încoace“. Iar cu două decenii în urmă, în iunie 1993, Zeit Magazin scria: „Teatrul din Craiova a adus atâta fantezie şi forţă, bucurie în interpretare şi uimitoare inteligenţă, încât chiar profesioniştii din teatru, obosiţi de atâtea căutări, vibrează de emoţie, ca după o infuzie bruscă de adrenalină“.
Nu avem decât să susţinem afirmaţiile actorului Ilie Gheorghe, care a declarat cu mâhnire: „Acest teatru există de 150 de ani şi a fost martor la toate evenimentele importante din istoria acestei ţări. Cred că i se cuvenea pe drept o prezentare care să nu se rezume la o clădire. Numai dacă intri în muzeul teatrului poţi surprinde o parte din istoria acestei instituţii cu toate valorile sale. Dacă aşa stau lucrurile, nu-mi pare bine. Teatrul Naţional «Marin Sorescu» merita mult mai mult“.
Demne de luat în seamă sunt şi afirmaţiile actriţei Nataşa Raab care, vădit indignată, mărturiseşte: „Unde este Teatrul Naţional? Este păcat că în acest clip nu se vorbeşte despre cele 300 de premii ale Naţionalului care l-au făcut cunoscut pe toate continentele. Nu se vorbeşte despre Festivalul Internaţional Shakespeare, care se desfăşoară la Craiova şi care a ajuns la a zecea ediţie, festival care a adus în Craiova cele mai importante companii teatrale din lume şi care este cotat ca unul dintre cele mai bune Festivaluri Shakespeare din Europa. Noi vrem să intrăm în cursa pentru Capitala Culturală Europeană cu nişte imagini care nu cred că sunt foarte reprezentative pentru acest obiectiv. Foarte multă lume, colegi de breaslă au rămas intrigaţi că brandul oltenesc Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ nu apare decât ca o simplă clădire în acel clip. În 1991, TNC a luat premiul criticii pentru cel mai bun spectacol, („Ubu Rex cu scene din Macbeth“, în regia lui Silviu Purcărete) în cadrul Festivalului Internaţional de la Edinburgh, Naţionalul craiovean devenind nava-amiral a teatrului românesc. Teatrul Naţional «Marin Sorescu» face parte din Convenţia Teatrală Europeană. Nu-mi explic cum asemenea argumente lipsesc din clipul de prezentare a Craiovei. E o greşeală regretabilă şi cred că cei ce sunt puşi să facă asemenea clipuri de prezentare ar trebui să se documenteze“.
Deşi recunoaşte că „nu mă bag, nu mă interesează, nu am văzut“, maestrul Tudor Gheorghe, care a susţinut în cadrul evenimentului de la Ateneul Român un concert împreună cu orchestra „Nova“, condusă de Marius Hristescu, şi cu „marii risipitori de frumos“ din Orchestra Filarmonicii „Oltenia“ a Craiovei, a declarat: „Ar fi trebuit să fie măcar un moment dintr-un spectacol, o sală, un public“.
Actorii Valer Dellakeza şi Emil Boroghină (directorul Festivalului Internaţional Shakespeare) nu au dorit să îşi exprime o părere.
Pe cine aţi omis
Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova ocupă un loc special în istoria teatrului românesc. Înfiinţat în 1850, a continuat să funcţioneze, în ciuda vicisitudinilor. În primele decenii de existenţă, Teatrul Naţional Craiova (TNC) a realizat numai spectacole muzicale şi vodeviluri. După 1900, accentul este pus pe spectacolele dramatice, în principal pe clasicii dramaturgiei universale, cu precădere Shakespeare şi Molière.
Anul 1956 a adus la rampă ceea ce ulterior s-a numit „generaţia de aur a teatrului românesc“. Împreună cu profesorul lor, regizorul Vlad Mugur, actorii George Cozorici, Amza Pellea, Silvia Popovici, Constantin Rauţchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Olga Tudorache, Rodica Tapalagă, Vasile Niţulescu, Ion Marinescu, Sanda Toma au marcat un moment deosebit de important.
Anii 1989 – 2012 au constituit un moment artistic deosebit, prin colaborarea cu regizorul Silviu Purcărete, care a realizat aici opt spectacole excepţionale, primite favorabil atât de critica teatrală, cât şi de public. Aceste spectacole au fost recompensate cu numeroase premii naţionale şi internaţionale. Dar, în aceeaşi perioadă, trupa alcătuită din peste 150 de artişti şi tehnicieni a colaborat şi cu alţi regizori prestigioşi – Vlad Mugur, Tompa Gabor, Mihai Măniuţiu, Mircea Cornişteanu, Claudiu Goga, László Bocsárdi -, propulsând Teatrul Naţional din Craiova într-o poziţie privilegiată în cadrul teatrului românesc şi internaţional (120 de turnee în 55 de ţări). Acest teatru este primul din Europa de Est care a devenit membru al Convenţiei Teatrale Europene.
Altă generație de aur s-a ridicat în momentul în care a avut ocazia să performeze pe scenele mari ale lumii, după 1990, în momentul în care colaborarea cu Silviu Purcărete a făcut ca TNC să fie invitat la mari festivaluri teatrale. O pleiadă de actori a acestui teatru, dintre care Ştefan Iordache, Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Valentin Mihali, Valeriu Dogaru, Ion Colan, Tudor Gheorghe, Leni Pințea-Homeag, Mirela Cioabă, Nataşa Raab, a reprezentat la un nivel artistic excepțional, cu ecouri remarcabile în lumea teatrală mondială, valenţele culturale ale românilor.
