Comisia Europeană a acţionat în judecată România pentru transpunerea incompletă a normelor UE privind piaţa internă a energiei electrice şi a gazelor naturale, iar dosarele au ajuns pe rolul Curţii Europene de Justiţie. Sunt două cauze, una pe energie electrică şi cealaltă pe gaze naturale, iar acţiunile au fost introduse la 17 iulie 2013. Potrivit informaţiilor HotNews, acuzaţiile sunt grave în condiţiile în care, potrivit Comisiei Europene, în calitate de reclamant, România a încălcat foarte multe din obligaţiile pe care şi le-au asumat toate statele membre în vederea transpunerii Directivei 72/2009 privind piaţa energiei electrice şi Directivei 73/2009 privind piaţa gazelor naturale. Comisia cere în justiţie ca România să plătească penalităţi de peste 60.000 de euro pe zi (peste 22 de milioane euro pe an) şi cheltuielile de judecată. Mai grav este că autorităţile române nu au luat măsuri din martie 2013, când au fost avertizate că România va fi acţionată în judecată şi până în iulie, când dosarele au ajuns pe rolul Curţii. Autorităţile s-au ferit până acum să ofere informaţii legate de acest proces.
Cele două directive aveau termen de transpunere 3 martie 2011. Guvernul nu a respectat termenul, având atunci doar nişte proiecte de legi aflate în dezbatere publică. Acele proiecte au suferit tot felul de modificări, autorităţile nereuşind să ajungă la o formă finală. În vara lui 2012 au fost transmise parlamentului două proiecte, unul pe energie electrică şi celălalt pe gaze, au fost comasate şi adoptate în regim de urgenţă, în urma unor dezbateri rapide cu părţile interesate. Aşa s-a născut Legea nr. 123/2012 privind energia electrică şi gazele naturale. În toată această perioadă, România se află în procedura de infringement declanşată de Comisia Europeană. Însă, pe lângă această lege, ar fi trebuit adoptate o serie de alte măsuri, ceea ce nu s-a întâmplat, de către autorităţile responsabile: guvern, Ministerul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Acesta este motivul pentru care procedura de infringement a continuat şi s-a ajuns la ultima fază, cea de acţiune la Curtea Europeană de Justiţie.
De ce ne acuză CE
De exemplu, spune CE, nu a fost transpus un articol potrivit căruia consumatorii au dreptul de a primi toate datele pertinente privind consumul. Statele membre trebuie să se asigure că drepturile privind primirea datelor sunt acordate tuturor consumatorilor într-un mod nediscriminatoriu în ceea ce priveşte costurile, efortul sau timpul.
Nu a fost transpus un articol potrivit căruia statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecţia clienţilor finali, garantând, în special, protecţia adecvată a clienţilor vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru defineşte conceptul de clienţi vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică şi, printre altele, la interzicerea deconectării acestor clienţi în situaţii critice. Statele membre garantează că se aplică drepturile şi obligaţiile în ceea ce priveşte clienţii vulnerabili. În special, acestea iau măsuri pentru protecţia clienţilor finali din zonele îndepărtate. Statele membre garantează un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, în special în ceea ce priveşte transparenţa condiţiilor contractuale, a informaţiilor generale şi a mecanismelor de soluţionare a litigiilor. Statele membre asigură faptul că un client eligibil îşi poate schimba efectiv şi cu uşurinţă furnizorul. Guvernul a aprobat în luna mai nişte acte normative privind creşterea unor ajutoare sociale, astfel încât acestea să compenseze creşterile de preţuri la energie, în special gaze naturale. Însă această măsură nu a fost suficientă.
Nu a fost transpus articolul potrivit căruia procedurile şi criteriile de autorizare pentru noi capacităţi sunt făcute publice. Solicitanţii sunt informaţi cu privire la motivele oricărui refuz de acordare a autorizaţiei. Motivele trebuie să fie obiective, nediscriminatorii, bine întemeiate şi pe deplin fundamentate. De asemenea, solicitantului trebuie să-i fie puse la dispoziţie căi de atac.
Nu a fost transpus articolul privind separarea sistemelor de transport şi a operatorilor de transport şi de sistem. Statele membre trebuie să se asigure că aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu au dreptul să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare şi să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unui operator de transport şi de sistem sau asupra unui sistem de transport.
