Craiova a început competiţia pentru un titlu pe care, până acum, în România, l-a avut doar municipiul Sibiu, în anul 2007. Hermannstadt-ul lui Klaus Iohannis nu s-a dezis, de atunci şi până acum, de acest titlu, care se menţine chiar şi neoficial. Primarul Sibiului a vorbit, pentru GdS, despre felul în care a reuşit să păstreze cetatea cu iz medieval la rangul din 2007. Secretul său? Nu există. E vorba doar de felul în care ştii să-ţi apropii comunitatea.
Anca Ungurenuş: Craiova a intrat în cursa pentru a deveni capitală culturală europeană, însă nu este suficientă doar activitatea culturală. Noi avem mii de câini pe străzi şi ei sunt un adevărat pericol pentru oameni. Dumneavoastră cum aţi rezolvat problema aceasta?
Klaus Iohannis: Problema câinilor comunitari în oraşele din România este endemică, încă nu a găsit nimeni soluţia ideală. Eu cred că în Sibiu am găsit o soluţie foarte bună şi pot să v-o descriu pe scurt. Este, însă, o soluţie care cere răbdare. Noi am construit un adăpost pentru câinii comunitari, am înfiinţat chiar un serviciu public care se ocupă expres de problema câinilor comunitari. Metoda este relativ simplă: câinii comunitari din oraş sunt prinşi, duşi la centru, trataţi, în sensul că sunt sterilizaţi, şi sunt puşi la dispoziţia sibienilor pentru a fi adoptaţi. Sunt păstraţi acolo o vreme, o săptămână sau două. Dacă nimeni nu vine să-i ia, ei sunt eliberaţi înapoi în oraş, dar, sigur, sterilizaţi. Evaluările noastre şi ale specialiştilor în domeniu sunt că problema câinilor comunitari se va rezolva undeva între şapte şi zece ani. În Sibiu am început, efectiv, din anul 2009, când am înfiinţat serviciul public. Din anul 2010 a intrat în funcţiune centrul pentru câinii comunitari şi, deja, în nici trei ani, se vede un progres remarcabil, sunt mult mai puţini câini comunitari. Abordarea sibienilor este mult mai constructivă. În paralel, am construit relaţii cu mai multe fundaţii din ţară şi din străinătate, care şi ele, la rândul lor, iau câini de la noi şi îi dau mai departe unor familii din România, Germania, Austria. În acest fel, prin metode combinate, credem că rezolvăm problema.
Problema faţadelor: „Legislaţia în materie este proastă“
A.U.: Legat de faţadele clădirilor, în Craiova o să începem un proces de restaurare a centrului istoric, însă în proiectul pe fonduri europene nu au putut fi incluse faţadele, iar muncipalitatea obligă proprietarii să şi le refacă singuri. Unii nu au bani. În Sibiu cum s-a procedat?
K.I.: La noi s-a rezolvat parţial prin fonduri guvernamentale, parţial prin convingere. Există un fenomen pe care, cu siguranţă, îl veţi constata şi în Craiova; atunci când municipalitatea se apucă să reabiliteze o zonă, o stradă de exemplu, automat câţiva proprietari încep să-şi reabiliteze casele. Este metoda exemplului. Aşa se poate. Sigur, nu se rezolvă toate şi nu se rezolvă în nici un caz cele unde oamenii sunt prea săraci sau sunt mai mulţi proprietari şi nu se înţeleg între ei. Pentru anul 2007, când am fost capitală culturală, am construit împreună cu Ministerul Culturii un program de reabilitare a mai multor imobile din centrul istoric, reabilitare care a prevăzut, printre altele, şi faţada, şarpanta, curţile interioare, pavajul şi aşa mai departe. S-au reabilitat destul de multe clădiri, cred că în jur de 20, când a apărut acţiunea. Evident că au început câţiva proprietari, la rândul lor, să-şi reabiliteze faţadele şi, în acest fel, credem că centrul istoric al Sibiului deja arată considerabil mai bine decât a arătat, bunăoară, în 2005, când am început pregătirile pentru capitala culturală. Dar şi la noi mai este foarte mult de lucru. Legislaţia în materie este proastă, pentru că nu lasă spaţiu administraţiei publice locale să intervină acolo unde consideră că trebuie salvată o faţadă, o casă, un acoperiş, un detaliu arhitectural, orice, şi aici cred că mai este mult loc de îmbunătăţire în legislaţia actuală.
„Problemele administraţiei sunt aceleaşi peste tot în lume“
A.U.: Din afară, Sibiul este privit ca un oraş care nu prea are probleme. Totuşi, sunt convinsă că există. Care sunt acelea?
K.I.: Problemele Sibiului sunt exact aceleaşi ca ale Craiovei, sau ale Timişoarei, sau ale altui oraş. Poate abordarea a fost puţin de altă natură şi, poate, amploarea unei probleme este mai mare în Sibiu, altă problemă este mai mare în Craiova şi mai mică în Sibiu, dar problemele administraţiei sunt exact aceleaşi peste tot în lume, nu numai în România. Depinde doar cum sunt abordate şi depinde foarte mult de câtă hotărâre există în administraţie de a duce la bun sfârşit un program început.
A.U.: Care credeţi că a fost punctul forte al Sibiului atunci când a câştigat titlul de capitală culturală europeană?
K.I.: Relaţia cu Luxemburgul a fost punctul nostru forte. Dacă vă amintiţi, Sibiul a fost desemnat capitală culturală europeană înainte ca România să fie membră a Uniunii Europene. Şi atunci, evident că a fost posibil numai printr-o procedură extraordinară, procedură care a fost propusă direcţiei generale de resort din Comisia Europeană de către partenerii din Luxemburg. Trebuie ştiut că Luxemburgul a mai fost capitală culturală europeană în 1997. Fiind desemnat şi pentru 2007, au dorit să vină cu ceva nou. Această noutate a constat în extinderea conceptului de capitală peste o întreagă regiune, ceea ce s-a numit atunci Marea Regiune Luxemburg, deci şi Luxemburgul, şi zonele din Franţa, Germania care sunt adiacente Luxemburgului. A doua parte, noutatea absolută, a fost invitarea unui partener dintr-o ţară care va deveni membră a Uniunii, dar nu este încă, şi astfel s-a construit parteneriatul Luxemburg – Marea Regiune – Sibiu. În acest fel a fost prezentat conceptul comisiei de specialitate şi, ulterior, adunării miniştrilor culturii din Uniunea Europeană. A fost salutat proiectul, a fost considerat unul pilot şi, în retrospectivă, a fost considerat unul dintre cele mai reuşite în domeniul capitalelor culturale europene, având în vedere că şi Luxemburgul, şi Marea Regiune, şi Sibiul au fost capitale culturale europene evaluate după finalizare ca fiind foarte reuşite.
„Am reuşit să-i aduc mai aproape unii de alţii“
A.U.: Credeţi că felul dumneavoastră de a fi, rigoarea şi profesionalismul, au contribuit la schimbarea mentalităţii sibienilor?
K.I.: Nu ştiu dacă am reuşit să schimb mentalitatea sibienilor şi, probabil, nici nu a fost nevoie. De regulă, fiecare comunitate are foarte mulţi oameni care doresc să se implice, doresc să facă ceva. Ceea ce lipseşte câteodată este un lider care coagulează această dorinţă de a face comunitatea să funcţioneze mai bine. Şi nu cred că am schimbat mentalitatea sibienilor. Am reuşit, poate, un pic, să-i aduc mai aproape unii de alţii şi să apară dorinţa comună de a schimba lucrurile în bine în Sibiu.
A.U.: O ultimă întrebare, domnule primar. Din 2007 încoace, care este secretul?
K.I.: Nu-i nici un secret. Am continuat, pur şi simplu, cum am lucrat şi până în 2007, şi cred că sibienii au o părere bună despre această abordare. Altă explicaţie nu găsesc pentru care m-ar fi ales primar.
Investitori şi investiţii
Din 2003 şi până în prezent s-a conturat la Sibiu o zonă industrială situată în vestul oraşului care s-a dovedit a fi un adevărat magnet pentru investitorii români şi străini deopotrivă. Doar aici funcţionează în prezent peste 50 de unităţi de producţie şi firme. Investitorii pot constata o localizare geografică foarte bună a oraşului, el fiind situat în centrul ţării, bine conectat rutier de vestul ţării, dar şi de est. De asemenea, Sibiul are un aeroport internaţional şi posibilitatea efectuării transportului de mărfuri şi persoane pe calea ferată. Primăria a investit aproape nouă milioane de euro în infrastructura zonei industriale vest şi se declară deschisă faţă de potenţialii investitori, pentru a-i sprijini în identificarea unei locaţii sau în obţinerea avizelor şi autorizaţiilor necesare.
Curăţenie şi spirit civic
Conform legislaţiei şi reglementărilor locale, locuitorii Sibiului, atât cei care locuiesc la casă, cât şi cei care stau la bloc, trebuie să încheie în momentul construirii/cumpărării imobilului un contract de asigurare a serviciilor de salubritate pentru proprietatea respectivă cu una dintre cele două firme care există în prezent în Sibiu. Ei sunt obligaţi printr-o hotărâre a Consiliului Local să păstreze curăţenia pe proprietate şi în jurul acesteia, să curăţe zăpada de pe trotuarele învecinate şi să nu depoziteze pe domeniul public deşeuri menajere sau deşeuri rezultate din construcţii. În caz contrar, amenzile pot ajunge până la 2.500 de lei. Un element care contribuie, însă, esenţial la imaginea oraşului este spiritul civic al cetăţenilor. Sibienii au înţeles că păstrarea curăţeniei este foarte importantă pentru aspectul oraşului şi pentru un mediu de viaţă sănătos.
Milioane pentru cultură
Pe lângă finanţarea programului cultural, administraţia locală a investit în perioada 2004-2007 o sumă de aproximativ 35 de milioane de euro în reabilitarea şi modernizarea străzilor din centrul istoric şi a arterelor principale din oraş şi, împreună cu Consiliul Judeţean, a finanţat modernizarea Aeroportului Internaţional Sibiu, o poartă foarte importantă de intrare a turiştilor în oraş. Guvernul a declarat Programul „Sibiu – Capitală Cultură Europeană“ o prioritate, iar prin Ministerul Culturii a realizat o serie de lucrări la faţade şi acoperişuri la imobile istorice pe care administraţia locală nu avea posibilitatea legală să le reabiliteze. Mai mult, a contribuit şi la finanţarea programului cultural alcătuit de Asociaţia Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 cu o sumă de aproximativ 18 milioane de lei. Municipalitatea a alocat aproape 30 de milioane de lei pentru cofinanţarea evenimentelor culturale.
Primărie fără… prag
În cazul clădirilor care aparţin municipiului Sibiu, demersurile pentru accesibilizarea clădirilor pentru persoanele cu handicap sunt în curs. Sediul principal al primăriei a fost reabilitat recent, iar planul arhitectural a presupus de la început căi de acces pentru persoane cu handicap. Din acest motiv, încăperile cu destinaţia de birou nu au praguri, pentru a fi astfel posibil accesul cu scaunul cu rotile. Accesul la etajele superioare se face prin intermediul unui lift. Şi în sediul secundar a fost montat un lift care să asigure accesul în clădire a persoanelor cu handicap.
Rata Şomajului, la jumătate faţă de Dolj
În judeţul Sibiu, rata şomajului la sfârşitul lunii iulie era de 4,61%, cifră ce corespunde unui număr de 8.519 de şomeri. Dintre aceştia, 5.753 sunt neidemnizaţi. În Dolj, rata şomajului la sfârşitul lui iulie se ridicase la 9,02%, corespunzătoare unui număr de 25.854 de şomeri, mai mare faţă de luna iunie, când s-a înregistrat o valoare de 8,89%.
