Laboratorul de restaurare-conservare din cadrul Muzeului Olteniei va readuce la viaţă piese de patrimoniu naţional, care au aparţinut fostei Mănăstiri Cotroceni şi care se află în posesia Administraţiei Prezidenţiale.
O candelă de argint realizată de Georg Heltner, două sfeşnice de altar din bronz, un policandru de bronz, toate din secolul al XVII-lea, cele din urmă realizate într-un atelier vienez, Maica Domnului cu Pruncul cu ferecătură de argint de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, lucrată în Ţara Românească, şi o Evanghelie cu ferecătură de argint – realizată în 1856 la Bucureşti, vor intra în lucru în cadrul Laboratorului de restaurare-conservare al Muzeului Olteniei.
„Administraţia Prezidenţială, respectiv Muzeul Naţional Cotroceni, a solicitat prezenţa specialiştilor de la Laboratorul de restaurare-conservare din Craiova pentru restaurarea unor bunuri de patrimoniu. Acestea au aparţinut fostei Mănăstiri Cotroceni, care a fost demolată în 1984. În acel moment, toate piesele care erau în mănăstire au plecat la Muzeul Naţional de Artă. Evident, nu au fost expuse niciodată, au stat în depozite. După ce s-a reconstruit Mănăstirea Cotroceni, Muzeul Cotroceni şi Administraţia Prezidenţială au solicitat reîntoarcerea pieselor de unde au plecat. Au existat o serie de discuţii care s-au derulat de-a lungul mai multor ani. Au tot negociat şi, în cele din urmă, piesele s-au întors la Administraţia Prezidenţială şi în custodia Muzeului Naţional Cotroceni. Cererea de restaurare vine pe filiera Cotroceni, din partea Administraţiei Prezidenţiale care este posesorul acestor bunuri. Urmează ca la anul, pentru că sunt multe piese şi extrem de valoroase, acestea să fie într-o expoziţie permanentă în cadrul Muzeului Cotroceni“, a precizat şeful Laboratorului de restaurare-conservare, Ţuţu Bărbulescu.
Piese de valoare
Cele două sfeşnice din secolul al XVII-lea, lucrate într-un atelier vienez, sunt „realizate din şase piese turnate. Baza postamentului este în formă de trei picioare de leu care sunt dispuse în triunghi, au o sferă turtită, trei piese cu forme diferite şi o cupă dreptunghiulară. Ansamblul este susţinut interior pe o tijă de fier care se fixează în sus, în interiorul cupei cu o şaibă înfiletată de fier. Postamentul are 43 de centimetri înălţime şi distanţa dintre picioare este de 63 de centimetri. Sunt foarte înalte, au aproape doi metri“, a precizat restauratorul Adela Dumitru. Impresionant ca mărime este şi policandrul de bronz din secolul al XVII-lea, realizat tot într-un atelier vienez. Acesta este alcătuit „din 72 de braţe cu şase tipuri, cu forme şi dimensiuni diferite. Fiecărui tip îi corespund 12 braţe în formă de «S» prevăzute cu decoraţii vegetale şi geometrice. Fiecare susţine câte o lumânare. Sunt trei niveluri care se montează în tandem, braţ scurt – braţ lung, pe fiecare nivel, cu altă dimensiune, plecând de la bază cu dimensiunea cea mai mare şi coborând în dimensiune pe măsură ce urcă policandrul. Prezintă o sferă, pe post de contragreutate, în partea inferioară, pentru echilibrare. El este demontat. Braţele sunt fragmentate, o bună parte din ele au suferit deteriorări la cutremurul din 1977, când a căzut din tavan şi braţele s-au rupt. Au şi elemente lipsă pe care le vom construi. Va trebui să consolidăm elementele fisurii şi pierderile de material, să realiniem elementele constituente, să le completăm şi mai apoi să le montăm în poziţia normală“, a precizat restauratorul Leonard Ionescu.
În faţa acestor piese de tezaur, inima restauratorului tresare. Sunt piese spectaculoase care îl incită, îl determină să pornească în căutarea informaţiilor, să exploreze şi apoi să pună piesele ca într-un puzzle cap la cap, să le dea viaţă.
„Fiecare piesă care intră în laborator se bucură de un interes deosebit. Aceste piese care au aparţinut Mănăstirii Cotroceni sunt absolut spectaculoase. Ele pun oarece probleme în primul rând din cauza dimensiunilor mari, dar acesta este farmecul meseriei de restaurator. Fiecare piesă vine cu altă problemă care trebuie rezolvată. Trebuie să studiezi piesa, să faci investigaţii pentru materialele constituente. Partea cea mai interesantă a muncii de restaurator este însă finalul sau altfel spus comparaţia stării de început a piesei şi sfârşitul, felul în care arată, atunci îţi dai seama de munca depusă“, a precizat Leonard Ionescu.
Pasiune şi îndemânare
Dincolo de munca titanică stă pasiunea şi o imensă responsabilitate, după cum mărturisea Ţuţu Bărbulescu. „Plăcerea de a face un lucru este clară, altfel nimeni nu şi-ar pierde timpul cu asemenea servicii, numai de dragul de a-i trece prin mână obiecte de valoare care ajung apoi într-o expoziţie sau într-un depozit. Ai o pasiune, ai îndemânare, te informezi foarte mult pentru că altfel rişti să greşeşti foarte tare şi aici nu mai e cale de întoarcere. Ai greşit, s-a terminat nu mai ai cum să recuperezi piesa şi nici cu ce să o înlocuieşti. E o mare responsabilitate pentru că nu-mi aduc aminte ca într-o zonă de lucru din ţara asta să existe răspundere penală. La noi există, răspunzi penal pentru ceea ce strici. Şi până la urmă e un lucru normal“.
Piesele de patrimoniu care au aparţinut Mănăstirii Cotroceni şi care vor intra în restaurare la Craiova nu sunt singurele aflate în lucru. Echipa din Bănie, formată din Adela Dumitru, Leonard Ionescu, Valentin Preda, Ţuţu Bărbulescu, se alătură altor colegi care lucrează în laboratoarele din Sibiu, Alba Iulia sau de la Muzeul Militar din Bucureşti pentru a readuce la viaţă obiecte din secolul al XVII-lea, care vor vorbi despre istoria locului într-o expoziţie permanentă în cadrul Muzeului Naţional Cotroceni.
