Directorul Regiei de Administrare a Domeniului Public din subordinea Primăriei Craiova, Radu Preda, a declarat într-un interviu acordat GdS că Sala Polivalentă a devenit un fenomen care a întrecut toate aşteptările şi că este posibil ca numele ei să se schimbe în urma unui parteneriat cu o firmă care să contribuie la întreţinerea ei. Preda a vorbit şi despre reabilitarea termică, amenajarea spaţiilor verzi şi despre măsurile de stopare a mafiei din cimitire.
GdS: A început reabilitarea celui de-al doilea bloc din sponsorizări. Foarte generoşi aceşti sponsori…
R.P.: Este vorba despre soluţiile tehnice. La început se discuta despre reabilitarea termică cu panouri sandwich, după care am făcut blocul experimental din Craioviţa şi am ajuns la concluzia că este mai ieftin cu polistiren, din calculele pe care le-au făcut proiectanţii. Firma care lucrează acum la cel de-al doilea bloc, din cartierul Lăpuş, este din Bucureşti, a venit şi a făcut o prezentare a soluţiei cu panouri tip sandwich şi a spus că printre avantajele pe care le are este faptul că se poate lucra şi iarna, deci 12 luni din 12. Faptul că a fost timpul mai redus decât sistemul clasic cu polistiren a dus la reducerea costurilor. Nu poţi să-i crezi pe cuvânt, pentru că fiecare societate are interesul să-şi promoveze produsul, şi atunci, la nivelul municipalităţii, li s-a solicitat dacă pot să facă un proiect-pilot pentru noi şi să ne facă un bloc din ăsta pe cheltuiala lor. Decizia este ca peste tot unde se fac intervenţii să schimbăm şi distribuţia.
GdS: Aţi obţinut acordul oamenilor pentru reabilitare?
R.P.: Aici nu am procedat ca la blocul din Craioviţa, prin declaraţie notarială individuală, pentru că oamenii şi-au dat toţi acordul prin acele semnături pe care le-am obţinut în toamnă. Cred că sunt vreo 300 de blocuri care au semnături complete. Blocul trebuie să aibă 100% semnături pentru a intra pe fonduri europene. Deci, aproximativ 300 de blocuri s-au calificat, iar liste incomplete sunt 1.500-2.000.
GdS: Ce câştigă aceste firme de sunt dispuse să lucreze gratis?
R.P.: În primul rând, îşi promovează soluţia tehnică. Noi, la Craiova, suntem mai sălbatici, ca să zic aşa, nu am văzut aceste panouri sandwich. Acum, la nivelul primăriei se face proiectarea pentru anvelopa termică pentru proiectul pe fonduri europene. Trebuie să vedem ce soluţie folosim. Sunt blocuri care se pretează la aceste panouri sandwich, în special cele fără arcade, iar altele se pretează mai mult la polistiren. Sunt blocuri care au coloane rotunde şi nu poţi pune panouri sandwich. Oricum, probabil vom alege o soluţie tehnică mixtă.
GdS: Şi ce altceva câştigă aceste firme?
R.P.: Oamenii doresc să fie parte a acestui proiect din fonduri europene, dar nu au nici un drept de preempţiune. O să fie o licitaţie. Soluţiile lor le mai au şi alte firme din România care pot veni la licitiaţie. Ei nu au nici o garanţie că vor câştiga licitaţia.
GdS: Şi atunci de ce ar lucra gratis?
R.P.: Publicitate. Noi le facem, şi ei îşi fac. Prezentând soluţia aceasta la Craiova, se pot duce cu ea în ţară, sunt doar trei-patru oraşe care au folosit această soluţie. Oamenii spun că vin pe piaţă cu o soluţie care este mai bună şi ne dau şi nouă ocazia să ne convingem că este aşa. Societatea care lucrează la blocul din Lăpuş este şi producătorul acestor panouri. Mai sunt societăţi craiovene implicate în proiect pentru partea de tâmplărie PVC, şi regiile primăriei.
GdS: Cât a costat reabilitarea blocului din Craioviţa?
R.P.: Lăsând la o parte cititoarele digitale care sunt foarte scumpe, venea undeva la 10.000 de lei pe apartament. Aici am avut avantajul că o parte din cetăţeni şi-au pus singuri termopanele, iar noi nu le înlocuim dacă nu este cazul. Se înlocuiesc doar sistemele vechi. Ideea finală ar fi ca, la sfârşitul proiectului, blocul respectiv să aibă o scădere a facturii cu 30%. Este şi o solicitare a Uniunii Europene.
GdS: De la blocuri anvelopate să trecem la problema spaţiilor comerciale vândute fără legalizare notarială. Ce veţi face în această situaţie?
R.P.: Este o problemă pe care am moştenit-o, nu s-au alocat niciodată fonduri pentru cadastru în aceste cazuri. Acele contracte sunt valabile, şi eu, la mine acasă, am un asemenea contract, eu nu am cadastru. Nu sunt foarte multe contracte semnate după intrarea în vigoare a Legii cadastrului. Nu ştiu dacă aceste contracte trebuia legalizate la notar. Dacă trebuie, atunci se vor legaliza când se vor aloca bani. Problema va apărea doar atunci când proprietarii vor dori să vândă aces te spaţii. Ei oricum plătesc taxe şi impozite la primărie pentru acele spaţii.
GdS: Aţi anunţat că doriţi să montaţi camere video în cimitire. Este o investiţie necesară?
R.P.: E obligatoriu să reuşim să le punem. Cimitirele sunt călcâiul lui Ahile pentru RAADPFL din punctul de vedere al securităţii. Se fură foarte mult, ca să zic aşa. Din nefericire, noi suntem una dintre ţintele preferate. De când sunt eu director, avem premiere în relaţia cu hoţii din cimitire, în sensul că am şi prins ceva. Înainte, furturile nici nu erau aduse la cunoştinţa poliţiei, se acopereau oarecum. Vorbim de suprafeţe foarte mari, pe care le păstorim cu doi-trei paznici. La Sineasca, la Ungureni sunt hectare întregi de morminte. Avem în total 40.000 de locuri de veci în administrare. Acum câţiva ani, exista o taxă de zece lei vechi pe care concesionarii o plăteau pentru servicii de genul ăsta. Acum se plăteşte o taxă de 200 de lei pe 25 de ani. S-a discutat mult despre mafia mormintelor, a cimitirelor. Să ştiţi că a existat şi încă mai fiinţează, dar de 10-15 ori mai puţin. În cimitire lucrau foarte mulţi cetăţeni pe persoană fizică, care obţineau lucrările respective şi, prin agresiune verbală şi ameninţări, ne terorizau angajaţii. Voia omul să-şi amenajeze ceva, spuneau că vor veni noaptea şi le vor sparge crucile. Puneţi-vă în pielea lui… Când am venit aici, am decis să lucreze în cimitire doar angajaţii RAADPFL Craiova, identificaţi cu ecuson. Dacă ai o sesizare, ştii cu cine să vorbeşti. Am dat oameni afară de la Sineasca, doi-trei gropari, pe care i-am prins lucrând fără să aibă documente justificative de la Regie, luau banii…
GdS: Mulţi dintre hoţi sunt copii. Ce faceţi cu ei?
R.P.: Aceşti infractori au ajuns să cunoască foarte bine legea. Şi pentru copii sunt instituţii de corecţie. Ce putem să facem, facem. Camerele le-am prevăzut în bugetul pe acest an. Am avut şi o potenţială finanţare privată, o doamnă ne-a spus că încearcă să facă eforturi, dar nu a reuşit. Te gândeşti că sunt nişte camere, dar sunt zeci de mii de metri pătraţi. Am cerut unor firme să vină şi am ajuns la sume care au plecat de la 80.000 şi au ajuns la 600.000 de lei. Am pus informaţiile cap la cap, le-am prezentat doamnei, dar finanţarea nu s-a mai concretizat. Ne-am propus 200.000 de euro, pentru camere, reţele, sisteme de stocare. Sunt camere de generaţie nouă, care merg foarte bine noaptea. Dacă nu vom primi finanţarea, nu ştiu ce vom face. Am vorbit cu Jandarmeria, cu Poliţia, paznicii noştri nu mai stau în puncte fixe. Unor paznici le-am pus şi fiola. Ne dorim să-i strângem pe toţi sub aceeaşi umbrelă. Avem 30 de paznici, pentru mai multă mobilitate. Asupra unora planează suspiciunea că nu ar fi tocmai… Eu cred că dacă nu exista o sursă de informaţii din interior nu aveau hoţii cum să se ducă la fix. Nu ştiu cum visează hoţii ăia peste noapte ce se întâmplă acolo în cimitir! Şi atunci vreau să-i rotesc. Pentru că unul este paznic de 20 de ani la cimitirul Ungureni, de exemplu, gropar este fiul lui, pietrar este fratele lui. Este o chestiune care s-a perpetuat. Am găsit multe ciudăţenii. Una dintre ele era că în contractul colectiv de muncă era trecută o prevedere care spunea că prioritate la angajare au rudele celor angajaţi deja. Ea este încă în vigoare, dar o vom schimba. Datoria mea ca manger este să le asigur un loc de muncă. Faptul că şapte-zece membri ai unei familii lucrează la acelaşi loc de muncă nu mi se pare tocmai în regulă. Poate nu văd eu bine lucrurile. Eu vreau oameni motivaţi.
GdS: Vine primăvara şi începe lucrul la spaţiile verzi…
R.P.: Vine cu provocări multe. Lucrăm cu cei din primărie la un proiect pe fonduri europene pentru Parcul „Romanescu“, pentru achiziţionarea unor sisteme de irigat. Să nu mai stăm vara să udăm cu pompa din lac. Îmi doresc sisteme de udare, să intrăm în parcurile din cartiere, unde nu sunt alei, nu mai e nici iarbă. Anul ăsta o să intrăm cu flori, lalele, narcise, flori cu bulb, care se înmulţesc acolo. Să intervenim pe zone din oraş unde nu s-a mai făcut nimic, cum ar fi intersecţia străzii Caracal cu Dragalina, unde este un scuar de 700-800 de metri pătraţi. De asemenea, vom interveni în Grădina „Mihai Bravu“, în Parcul „Puşkin“. În zonele de bloc, existau acele trepte care s-au stricat, cum este zona de la hotel Jiul. Acum sunt dărâmate. Vreau să punem spaţiu verde în zona Olimp, unde, la fel, s-a rupt cimentul. Tot pe partea de estetică avem o echipă să cureţe graffiti-urile.
GdS: Toate bune şi frumoase, dar, de exemplu, ce faceţi cu chiriaşii din locuinţele sociale care nu-şi plătesc întreţinerea?
R.P.: Pe cei care nu plătesc îi evacuăm. Problemele sociale nu le putem rezolva noi. Vorbim de oameni cu venituri mici, şcoală puţină, care poate niciodată nu au avut serviciu şi care s-au obişnuit să le poarte cineva de grijă. Problema este spinoasă, am făcut destule evacuări.
GdS: Cu parcurile ce faceţi, mai ales că într-unele dintre ele s-au construit case?
R.P.: Casele din parcuri nu sunt problema noastră. Vrem să intervenim, de exemplu, în parcul de la Liceul Pedagogic. El arată foarte bine, are copaci, dar nici o alee. O să facem alei fără să tăiem vreun copac. Vom pune şi bănci, pentru că sunt foarte mulţi copii acolo. Parcul Corniţoiu nu mai este al nostru, este aproape în totalitate proprietate privată. Nu ştiu dacă mai figurează ca parc, dacă deja sunt construcţii pe el.
GdS: Şi cu Parcul Hanul Doctorului, aflat în litigiu, ce faceţi?
R.P.: Hanul Doctorului îl administrăm şi nu-l administrăm. O parte din informaţiile despre situaţia lui le-am mai luat şi din ziarul dumneavoastră. El este încă în administrarea noastră. Avem un contract de închiriere pe zece ani cu o societate privată, pentru ştrand şi câteva mii de metri pătraţi de spaţiu verde. Firma a avut jurişti foarte buni, pentru că eu nu aş fi abordat situaţia aşa. Fiind în litigiu, nu mai pot face investiţii. S-au făcut multe lucruri din astea, s-au reabilitat grădiniţe şi a venit proprietarul cu hotărârea de instanţă şi a luat-o. Şi nici nu pot să-i cer banii înapoi, pentru că vine şi îmi cere banii pentru lipsa de folosinţă. Logica este că pe bunurile aflate în litigiu noi nu mai facem investiţii deoarece riscăm să le pierdem. Dacă lacul de la Han rămâne la noi, ar putea ieşi o zonă de agrement superbă. Cetăţenii din zonă cred că şi-ar dori aşa ceva. Dar trebuie să avem clarificată situaţia juridică. Oricum, ducem lipsă de spaţii. Am căutat un loc de joacă în 1 Mai, cartier în care nu s-a mişcat nimic. M-am dus cu colegii mei şi am avut surpriza să nu găsim o suprafaţă liberă pentru un loc de joacă de 300-400 mp. Şi am ajuns să-l facem pe spaţiul altui loc de joacă, pe care l-am modernizat. Este o zonă în care nu s-au pus garduri metalice. Nu am fost fanul lor, dar când am văzut că sunt utile şi ce solicitări sunt pentru ele… nu mai trece lumea peste zona verde ca să scurteze drumul către casă.
GdS: Parcul Tineretului va găzdui peste câtva timp Water Park. Schimbaţi ceva la el?
R.P.: Avem două proiecte acolo. Am discutat cu o fabrică de bere din Craiova şi vom amenaja o zonă de picnic. Am identificat locul în spatele fostului restaurant Stejarul, ca să fie aproape de stradă, să nu care omul naveta de bere 1 km.
În faţa Sălii Polivalente exista pe vremuri o statuie nud, am văzut-o depozitată în spatele stadionului. Un coleg mi-a spus că este opera unui artist de nivel mondial. Lângă ea mai sunt alte două, o femeie cu torţă şi o doamnă, toate trei nuduri. Bănuiesc că, din pudibonderie, lumea s-a ferit de ele. Eu le văd în faţa Parcului Tineretului sau în alt parc. Sunt opere de artă şi e păcat să stea aşa. De asemenea, figurinele din parc nu mai sunt deloc şi nu le vom mai pune. Am plantat deja copaci, un grup de pini. Am pierdut multă vegetaţie pentru că în momentul când s-a drenat şi asanat, arborii seculari s-au cam uscat. Avem o sută de stejari pe care îi vom tăia.
GdS: Dacă tot vorbim de Parcul Tineretului, unde se va construi exact spitalul municipal de care vorbea conducerea primăriei?
R.P.: Vizavi de parc, pe partea stângă cum te duci către Mofleni. Este acea pădure unde s-a făcut un schimb de terenuri. Noi am dat pepiniera în schimb.
GdS: Dispare spaţiul verde de pe Calea Bucureşti când va începe modernizarea liniei de tramvai?
R.P.: Nu dispare, ci se restrânge foarte mult. De luna viitoare, tot ce înseamnă zonă verde acolo va dispărea, dar covorul de iarbă îl vom planta pe stânga şi pe dreapta.
GdS: Cât de rentabilă este administrarea Sălii Polivalente?
R.P.: Cu Polivalenta m-am mai liniştit. Costurile sunt destul de mari, dar cifrele nu arată atât de înspăimântător. În decembrie, încălzirea şi curentul s-au dus undeva la un miliard de lei vechi. Lunar, noi acoperim cam jumătate din costuri, dar o să avem un sistem privat. Suntem în discuţii cu companii mari pentru un parteneriat cu Sala Polivalentă. Ei să vină cu o sumă de bani şi să-şi asocieze imaginea cu sala. Le dăm exclusivitate pe reclamă şi pe evenimente. Se poate schimba şi numele Sălii Polivalente, este o practică la nivel mondial. Am făcut filmuleţe de prezentare, tatonăm terenul. Eu zic că o să avem o colaborare cu cineva. Cei mai interesaţi au fost cei din partea de auto, un dealer, importator, şi companiile de telefonie mobilă, pentru că Polivalenta aduce şi 4.000 de oameni la un meci. Polivalenta este acum un fenomen. Nici noi nu ne-am aşteptat să vindem 3.000 de bilete la un meci. Lumea se aştepta să primească bilete gratuit, invitaţii. Probabil vom ajunge cu biletul la opt lei.
GdS: Ce faceţi cu limitatoarele de viteză? Le mai schimbaţi?
R.P.: Încă nu e foarte clar la nivelul Comisiei de sistematizare a circulaţiei ce să facem cu ele. Din punctul meu de vedere, pe unele zone s-ar preta aceste limitatoare, pe altele nu. De exemplu, pe bulevardul 1 Mai nu s-ar preta, nici pe bulevardul Chiţu. Mi se pare normal să le punem în preajma unei şcoli. Mă uit şi la alte soluţii, la ceva mai ieftin. Alte oraşe au pastile de asfalt sau pastile rotunde din cauciuc. Să vedem ce se întâmplă la nivelul primăriei. Altfel, cheltuim bani an de an.
