Cea mai mare unitate medicală din Oltenia, care vrea să atingă primul grad de competenţă spitalicească din ţară, poate fi considerată drept una din lumea a treia când vine vorba de un lucru elementar, dar foarte important în acest domeniu, curăţenia
O curte neîngrijită şi plină de câini, prin care nu ai curaj să treci când se înserează, o intrare cu uşi murdare şi cu clanţe care nu mai funcţionează, mii de chiștoace aruncate la întâmplare în faţa intrării, maidanezi aciuaţi pe lângă spital, care îşi fac veacul în cutii de carton, foarte mulți oameni care se perindă zilnic prin spital, în afara orelor prevăzute pentru vizită, vânzători ambulanţi de covrigi şi ziare, resturi aruncate de la etaj (de la pahare şi sticle de plastic până la borcane cu mâncare), fum de ţigară şi pahare de cafea pe casa scării, deşi legea interzice complet fumatul în unităţile sanitare, geamuri pline de mizerie, care nu par să mai fi fost şterse de ani buni, saloane în care caloriferele nu se încălzesc. Cam aceasta este, la prima vedere, imaginea unui spital judeţean de urgenţă cum este cel din Craiova, cel mai mare din Oltenia, care se vrea un spital regional şi cu primul grad de competenţă.
Trecând peste lipsa permanentă de medicamente şi materiale sanitare care îi aduce pe pacienţii internaţi în farmaciile din împrejurimi, cu recomandările „în alb“ ale medicilor, deşi spitalul face lunar achiziţii, iar legea interzice trimiterea bolnavilor la cumpărăturile necesare rezolvării cazului medical, lipsa de igienă şi imaginea oferită transformă spitalul nu într-unul de categoria a III-a (în prezent SJU Craiova are gradul II de competenţă), ci într-unul din lumea a treia. Dacă oamenii din zonă, care ajung zilnic aici, s-au obişnuit cu această privelişte, cei care ar veni din afara Olteniei sau a ţării ar avea un şoc. Până şi viceprimarul Craiovei, dr. Cristina Calangiu, fost manager al spitalului, recunoştea că „în încercarea autorităţilor de a atrage investitorii străini să ne rugăm să nu ajungă vreunul vreodată la spital, că fuge mâncând pământul de la Craiova“.
„Cel mai bun medic din Craiova este trenul“
Trecerea la gradul I de competenţă ar aduce Spitalului Judeţean din Craiova zece milioane de lei în plus la buget, bani de la Ministerul Sănătăţii. Dar şi recunoaşterea că este printre cele mai bune spitale din ţară, comparabil cu cele din Bucureşti, Cluj şi Târgu Mureş. Diferenţa este însă foarte mare şi este relatată chiar de medicii unităţii craiovene. „Avem pretenţii să ţinem pasul cu celelalte spitale mari din ţară, dar parcă noi dăm înapoi. În spital este o mizerie generală şi ştiţi cum se spune: nu trebuie să fii bogat ca să fii curat. Am văzut spitalele din Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş… Nu se compară cu ce avem noi şi nu cred că le vom ajunge vreodată. O ordine şi o curăţenie exemplare. Nu intră oricine şi oricând în spital, nu se îngrămădeşte lumea pe la lifturi ca să nu poţi urca urgenţele. Indiferent unde ar fi, oamenii stau la rând şi nu comentează. Ştiu că, dacă nu te comporţi civilizat, eşti scos afară din spital“, susţine un medic angajat al SJU Craiova.
„Şi mai este ceva, pacienţii cu bani nu mai vin aici, la spital. Am întâlnit destui craioveni pe la Bucureşti, Cluj… La spitalul din Craiova ajung mai mult oamenii simpli, care nu au prea multe posibilităţi materiale. Degeaba ai profesori universitari, dacă ai condiţiile pe care le ai. Ştiţi ce se spune acum? Că cel mai bun medic din Craiova este trenul care te duce la Bucureşti, Cluj sau în altă parte“, afirmă alt medic din spital. Un exemplu concret în acest sens prezentat de un medic este cel al unui părinte venit de la Filiaşi, care a solicitat ca fiul lui să fie operat de un doctor de la Craiova, dar la Spitalul Filiaşi, argumentând că acolo sunt condiţii mult mai bune.
Unele saloane, cum sunt cele de pe la etajele 6 şi 7, nu au căldură, iar pacienţii se înfofolesc pentru a rezista. Alţii stau însă la căldură, deşi sunt internaţi în aceeaşi aripă, dar la etaje diferite. „Caloriferele sunt vechi, iar unele nu sunt deloc aerisite. Ar mai fi trebuit şi ele spălate. Când s-au înlocuit caloriferele din sălile de operaţii, nu aveai loc să bagi un ac în ele, atât erau de înfundate. Dar cine să se ocupe de asta? Spitalul are peste 3.000 de angajaţi, dintre care doar jumătate sunt cadre medicale. Restul nu ştiu ce fac“, afirmă un alt medic.
Aici este spital, se fumează
Mizeria întâlnită la cel mai mare spital din Oltenia este pusă de conducerea unităţii pe seama pacienţilor şi a aparţinătorilor, care aruncă resturile la întâmplare. „Trebuie să ducem o luptă cu fiecare. Cu cei care fumează, cu cei care beau cafea, cu cei care aruncă resturi pe jos. Şi nu poţi să faci mare lucru, pentru că vorbeşti cu unii, dar ei pleacă, vin alţii şi tot aşa. Asta ţine de nivelul de cultură şi educaţie al fiecăruia. Avem patru femei de serviciu care trebuie să cureţe casa scării, nu pot face faţă“, susţine directorul medical al spitalului, conf. dr. Dănuţ Tarniţă. Unele afişe cu interdicţia de a fuma au fost rupte, altele au fost modificate de pacienţii mai inventivi, aşa că, pe la unele etaje, te întâmpină mesajul „Aici este spital, se fumează“.
Şi chiar se fumează în voie, fără nici un fel de reţinere din partea pacienţilor sau a aparţinătorilor. Deşi Legea nr. 349/2002, care interzice fumatul în unităţile medicale de stat şi private, prevede şi sancţiuni pentru cei care o încalcă, amendă de la 100 la 500 de lei, actul normativ nu poate fi pus în practică de spital. „Nu avem cadru legal ca să-i amendăm noi, ca spital, pentru că legea spune că amenzile le poate da doar poliţia sau pompierii. Iar cei care fumează pe asta se bazează“, a mai spus dr. Dănuţ Tarniţă.
„Prin saloane poate intra oricine“
Plimbatul la liber prin spital, în afara orelor de vizită, este încă o bilă neagră pentru unitatea medicală. Pentru că pacienţii sunt nevoiţi să cumpere medicamente, în spital este un du-te-vino continuu. Mai sunt momente în care agenţii de pază limitează accesul aparţinătorilor, dacă sunt prea mulţi pentru un singur bolnav, dar în rest fiecare vine şi pleacă atunci când vrea. „Nu există un regulament în privinţa intrării în spital. Eu, ca doctor, mă pot trezi cu persoane străine peste mine chiar şi în sala de operaţie. Nu mai spun de câţi intră şi pe la terapie intensivă, acolo unde accesul este restricţionat“, afirmă un medic. „În saloane poate intra oricine. Când eşti bolnav, ai nevoie de linişte, dar pe aici te trezeşti cu vânzători de covrigi, de gogoşi, de ziare. Nu ştiu cum li se permite să intre, doar este vorba de un spital. Şi mai trebuie să fii atent să nu îţi laşi vreun lucru la vedere, că imediat dispare. Chiar ţi se atrage atenţia de către personalul medical că lucrurile mai de valoare nu trebuie lăsate nesupravegheate“, completează un pacient.
Conducerea spitalului ridică neputincioasă din umeri şi aruncă vina pe firma de pază şi pe faptul că nu poţi asigura paza la fiecare intrare (Spitalul nr. 1 are nouă intrări – n.r.) sau la fiecare etaj. Aşteaptă însă o lege clară în privinţa acestui lucru, un regulament care să fie respectat de toată lumea. În prezent, există un proiect de lege privind reglementarea programului de vizite în spitale, dar el se află încă în dezbatere publică.
