Inteligenţă strămoşească

Fiinţele umane îşi pierd pe zi ce trece inteligenţa. Iar acest proces de degenerare nu a început nicidecum recent, ci are la bază pierderea acelei presiuni de a fi tot mai inteligenţi, dat fiind că tehnologiile ne-au făcut viaţa mai puţin stresantă. Cel puţin aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii de la Stanford University, care a fost dat publicităţii de revista Trends in Genetics şi preluat de cotidianul italian La Stampa. „Dezvoltarea abilităţilor noastre intelectuale şi optimizarea genelor responsabile de inteligenţă probabil că s-a produs în perioada în care limbajul non-verbal era singura modalitate de comunicare a strămoşilor noştri. Din acel moment, inteligenţa umană a intrat în declin“, a spus autorul studiului, Gerald Crabtree.
În opinia specialistului american, omul modern se confruntă cu o reducere treptată a capacității intelectuale și emoționale, deoarece presiunea de selecție a slăbit considerabil, iar fiinţa umană nu mai are nevoie de inteligență pentru a supraviețui. Din momentul în care oamenii au devenit interesaţi de agricultură, în urmă cu mii de ani, şi şi-au construit locuinţe permanente, „presiunea“ de a fi inteligent a început să scadă treptat. Culmea intelectuală a fost atinsă de om atunci când comunica non-verbal, grija sa principală fiind cum să nu fie mâncat de animale sălbatice, lupta pentru supravieţuire fiind un stimulent puternic pentru inteligenţă, susţine profesorul. Cercetătorii de la Stanford susţin însă că genele care ne conferă capacităţile intelectuale sunt deosebit de vulnerabile la mutaţii, iar aceste mutaţii nu mai sunt eliminate acum prin selecţie naturală, deoarece, în societatea modernă, nu mai avem atâta nevoie de inteligenţă pentru a ne asigura supravieţuirea. Ajutorul vine tot din partea tehnologiilor, care vor suplini reducerea inteligenţei. Cercetătorii au calculat frecvenţa cu care apar mutaţiile dezavantajoase genomului uman şi au pornit de la premisa că pentru asigurarea capacităţilor intelectuale este necesar un număr de 2.000-5.000 de gene.  Pe baza acestor date, specialiştii au estimat că, într-un interval de 3.000 de ani – echivalentul a aproximativ 120 de generaţii – vom suferit cu toţii cel puţin două mutaţii dezavantajoase pentru stabilitatea noastră intelectuală şi emoţională. Însă, scăderea este foarte lentă şi, dacă ţinem seama de ritmul rapid în care au loc descoperirile şi progresul în societatea actuală, viitoarele tehnologii vor fi suficient de avansate pentru a oferi soluţii la această problemă. „Cred că vom cunoaşte fiecare dintre mutaţiile care apar la oameni şi care compromit funcţiile intelectuale şi cum aceste mutaţii interacţionează între ele, dar şi alte procese, precum şi influenţele mediului. Atunci vom avea abilitatea de a corecta magic orice mutaţie care apare. Procesul animalic al selecţiei naturale va fi nenecesar“, a spus profesorul Gerald Crabtree. Desigur că această teorie a primit deja şi critici. Unii cercetători spun că, din contră, oamenii nu doar că nu îşi pierd inteligenţa, dar rasa umană şi-a diversificat mecanismele de cunoaştere prin alte tipuri de inteligenţă.