Acasă Actualitate Branduri de suflet. Locul 4: Constantin Brâncuşi

Branduri de suflet. Locul 4: Constantin Brâncuşi

-

Unul dintre cei mai importanţi artişti ai României, Constantin Brâncuşi, trăieşte în amintirea oltenilor, care îl consideră un brand local de excepţie. Marele sculptor a obţinut 25% din voturile cititorilor GdS.

Dacă întrebi orice oltean de pe stradă dacă a auzit de Constantin Brâncuşi, nu e om să nu-ţi răspundă. Gorjeanul născut la Hobiţa, unde se mai poate vedea şi astăzi casa în care a copilărit, a fost un artist desăvârşit, renumit peste graniţele ţării şi devenit universal. Deşi nu a fost recunoscut de România încă de la început (în perioada comunistă), în prezent, Brâncuşi este mândria oltenilor şi chiar a românilor. Opera lăsată în urmă inclusiv pe teritoriul României, în special în Târgu Jiu, vorbeşte de la sine despre brandul numit Constantin Brâncuşi.
La începutul carierei sale, sculptorul se exprima prin reprezentări clasice ale formei umane. Dar în timp, operele sale au exprimat concepte cu care artistul a intrat în „conștiința universală“. Deşi stabilit la Paris, artistul a folosit ca izvor de inspiraţie folclorul românesc şi arta populară tradiţională. „Era obsedat de perfecţiune“, arată  fostul director al Muzeului de Artă din Craiova, profesor universitar doctor Paul Rezeanu, în cartea sa închinată marelui artist, „Brâncuşi. Tatăl nostru“, în care artistul şi operele sale sunt descrise în întregime. Iată cum era prezentant în carte sculptorul de către cei care l-au cunoscut: „Era un bărbat scund, avea doar doi centimetri peste 1,60 metri şi sub 75 de kilograme. Era vânjos. Barba îi era încă neagră, o îngrijea atent, iar privirea, în funcţie de interlocutor, de situaţie: când blândă, caldă, prietenoasă, când rece, furioasă, aprigă, când şireată, neîncrezătoare. Se îmbrăca, de regulă, bine, îngrijit, curat, decent, iar în atelier, când lucra, purta halat, iar în picioare saboţi“.

Cum îl vede lumea pe artist

Am stat de vorbă cu Paul Rezeanu despre opera lui Brâncuşi: „Brâncuşi e considerat de mulţi cel mai celebru cetăţean francez de origine română. În muzeele din Paris, New York, Philadelphia şi Canberra, operele sale se bucură de aprecieri. De mare succes au fost şi muzele lui – seria de sculpturi «Domnişoara Pogany» (…) Cea mai valoroasă operă a sa rămâne Ansamblul Monumental din Târgu Jiu. Consider că nu se poate face un clasament al celor mai cunoscuţi români. Brâncuşi se bucură de o celebritate în lume pe care nici alt român nu a avut-o“. Directorul Muzeului de Artă din Craiova a mai menţionat că este trist faptul că statul român l-a respins pe Brâncuşi în perioada comunistă şi că demersurile actuale de repatriere a atelierului marelui sculptor nu corespund dorinţelor acestuia, care ar fi cerut prin testament să rămână înmormântat la Paris, acolo unde şi-a petrecut 53 de ani din viaţă. În prezent, locul unde este înmormântat Constantin Brâncuşi în cimitirul Montparnasse din Paris a devenit loc de pelerinaj pentru o sumedenie de olteni şi de alţi români, în general.

Coloana fără sfârşit… testamentul spiritual al lui Brâncuşi

Din opera lui Brâncuşi, câteva piese se regăsesc pe teritoriul României. „Rugăciunea“ este în Buzău. Dar cele mai importante sunt în Târgu Jiu. Ansamblul Monumental din Târgu Jiu cuprinde operele de seamă ale lui Constantin Brâncuşi: Coloana Infinitului, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, opere realizate la dimensiuni impresionante. Din întreaga sa operă, în memoria colectivă a românilor a rămas Coloana Infinitului, supranumită şi „coloana fără sfârşit“, considerată un adevărat „testament spiritual“ al artistului. Coloana Infinitului a fost construită în 1936. Este înaltă de 29,33 metri şi are 17 module romboidale din fontă, care reprezintă numărul anilor în care România a intrat în Primul Război Mondial (1916), plus încă o jumătate de modul – jumătatea anului respectiv. La bază, coloana este fixată într-un soclu de ciment, care ajunge până la adâncimea de cinci metri, pentru a-i asigura stabilitatea, susţin specialiştii. Interesant este faptul că acel soclu poate susţine o structură atât de înaltă şi cu o greutate extraordinară, 29 de tone. În iulie 1938, o firmă din Bucureşti a realizat „metalizarea“ Coloanei Infinitului, pulverizând-o cu zinc şi aramă, date explicate în cartea „Brâncuşi. Tatăl nostru“.

Istoria marelui Brâncuşi – sculptor universal

S-a născut la Hobiţa, în judeţul Gorj, pe 19 februarie 1876, şi a trăit până pe 16 martie 1957, când a decedat la Paris. A fost un sculptor de origine română care a adus contribuții importante „la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană“, aşa cum este descris artistul pe wikipedia.org. Tânăr fiind, Brâncuşi a început să lucreze ca ucenic şi în acest timp a construit o vioară din materialele găsite în prăvălie. Considerând că ar avea îndemânare la lucrul manual, pentru a-şi dezvolta aceste abilități, el s-a înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova, în 1894. În 1897 a creat prima sa sculptură, bustul lui Gheorghe Chițu, care a fost fondatorul Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, pe care Brâncuşi a urmat-o. Apoi a mers în București, unde a absolvit Școala de Bellearte în 1902. În 1903, el a decis să plece pe jos de la Bucureşti la Paris, nu înainte de a trece pe la Hobiţa, pentru a-şi lua rămas bun de la mama sa. În drumul său către Paris, Brâncuşi s-a oprit la Viena, unde a lucrat o perioadă, la un atelier, ca decorator de mobilier. În 1906, după ce făcuse un an la prestigioasa şcoală pariziană de arte, Constantin Brâncuşi a refuzat să lucreze în atelierul lui Auguste Rodin, justificându-şi atunci decizia printr-o remarcă devenită celebră: „La umbra marilor copaci nu crește nimic“. Tot în 1906, la Paris, realizează în bronz opera „Cap de copil“. În 1907, sculptorul a creat prima versiune a „Sărutului“, temă care ulterior s-a regăsit în diverse opere ale sale, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, care poate fi văzută şi astăzi de publicul larg, în aer liber.
A urmat o perioadă în care operele lui Brâncuşi puteau fi văzute la expoziţii din Paris, din Statele Unite ale Americii şi chiar din Bucureşti. Până în 1914, inaugurase ciclurile „Păsări Măiestre“, „Muza adormită“ şi „Domnișoara Pogany“. O replică a „Domnişoarei Pogany“, creată tot de Brâncuşi, se găseşte şi astăzi la Muzeul de Artă din Craiova.
În atelierul său din inima Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Muzeul Național de Artă Modernă din Paris are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, acceptate cu bucurie de Franța, „împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși după moartea sculptorului“, se arată în enciclopedia liberă.

Semne ale recunoaşterii lui Brâncuşi
Chipul marelui artist a fost imprimat pe bancnota veche de 500 de lei, emisiunea Băncii Naţionale a României din 1991. Pe reversul bancnotei era imprimat sculptorul stând pe pat, iar pe fundal se observă Coloana Infinitului. Acum bancnota este una de colecţie, pe internet vânzându-se cu 70 de euro bucata.
Chipul lui Brâncuşi poate fi văzut și pe reversul unei monede comemorative de argint, de 50 de lei, emise de Banca Națională a Moldovei în 2001, cu efigia lui Constantin Brâncuși alături de Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, comemorând 125 de ani de la nașterea marelui sculptor şi fotograf.

Prima sculptură a marelui artist
În 1897, sculptorul ce avea să devină peste ani unul universal a creat prima sa sculptură, bustul lui Gheorghe Chițu, care a fost fondatorul Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, pe care Brâncuşi a urmat-o şi unde s-a lansat.

ȘTIRI VIDEO GdS

Horoscopul de weekend

Berbec Unele crize de furie şi iritabilitate pot pune la pământ înţelegerile, negocierile de ordin financiar. Vă arătați croit prea dintr-o bucată...

Bancul zilei

Un polițist oprește un student pe stradă pentru a-i verifica actele: Așa, văd că nu lucrăm….Așa este.Înseamnă că trândăvim...