Festivalul Shakespeare a continuat marţi, 24 aprilie, cu un spectacol de un exotism fermecător. Pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini“ din Craiova au urcat actorii companiei Yohangza din Seul, Coreea de Sud, acompaniaţi, din spatele scenei, de tobe, clopoţei, rainstick şi alte instrumente specifice culturii asiatice.
„Pot să-ţi cumpăr
o bere?“
Spectacolul „Visul unei Nopţi de Vară“ a debutat cu apariţia a doi dintre actori în faţa publicului, aceştia salutând şi ţinând un neaşteptat discurs introductiv în… română. Iniţiativa a fost receptată cu mare căldură de spectatori. Momentul nu a fost însă unul singular, întreaga piesă fiind presărată cu scurte replici în limba noastră de baştină, unii dintre actori citindu-le sârguincios de pe braţ. Integrarea lor naturală în dialog a accentuat efectul comic, publicul fiind luat mereu prin surprindere de frazele în dulcele grai românesc. Cu siguranţă, favorita spectatorilor a fost întrebarea adresată de către unul dintre Dokgabbiţi unei femei din primele rânduri – „Pot să-ţi cumpăr o bere?“, deşi a concurat îndeaproape cu preferinţele culinare ale personajului Fundulea/Ajumi: sarmale, piftii şi mămăligă. Coreenii ne-au câştigat instantaneu simpatia prin acest artificiu savuros, asta dacă mai era nevoie, căci versiunea lor orientală, plină de zâmbet, culoare şi dinamism nu putea fi primită altfel decât cu încântare.
Visul unei nopţi orientale
Montarea lui Yang Jung-Ung a „Visului unei Nopţi de Vară“ a fost în detaliu adaptată la cultura coreeană. Înaintea piesei, pe ecranul de proiecţie a subtitrării au rulat câteva explicaţii menite să faciliteze înţelegerea poveştii, căci spiritele din textul original al lui Shakespeare au fost transformate, în această versiune orientală, în Dokgabbiţi, care sunt spiriduşi în cultura coreeană, iar personajele shakespeariene care îi întruchipează pe îndrăgostiţi sunt numite după elemente astrologice tradiţionale. Astfel, Hang (Lysander) este numit după steaua estică, Loo (Demetrius) este cea vestică, Beok (Hermia) – steaua nordică, iar Ik (Helena), cea sudică. Se spune că cele patru stele influenţează lumea muritorilor, reflectând evenimentele pământene. Oberon este transformat într-un personaj feminin, Gabbi, iar Titania este Dot, bărbatul afemeiat al lui Gabbi, care este pedepsit de soţia sa. Fundulea este Ajumi, iar în viziunea lui Jung-Ung, personajul este o femeie care va fi transformată într-un porc, ci nu într-un măgar.
Timp de aproximativ o oră şi jumătate, actorii din Seul au dansat, au cântat, au jucat şi, mai mult ca toate, s-au jucat, „Visul“ lor fiind ludic până la măduvă. Momentele de amuzament au fost numeroase, de la dansurile „gudurate“ ale îndrăgostiţilor şi situaţiile cu accente parodice, până la grohăitul lui Ajumi, asemuit „rostogolirii unei pietre de jad pe un vas de argint“.
Exuberanţa orientală, costumele în culori vii, muzica tradiţională şi dansurile specifice, alături de machiajele excepţionale, au fost completate de o interacţiune continuă cu publicul. Grija faţă de spectator şi detaliile puse la punct cu atenţie pentru a-l implica pe acesta în universul piesei
ne-au cucerit, iar zâmbetele s-au instalat confortabil pe chipul fiecăruia dintre noi. Căci, până la urmă, unul dintre marile merite ale unui spectacol este să ajungă la cel aşezat pe scaun, în umbra reflectoarelor. Iar la acest aspect, la fel ca şi coreenii companiei „Street Theatre Group“ din Miryang, care au venit în urmă cu doi ani cu un Hamlet mustind de viaţă, cei de la Yohangza au strălucit cu desăvârşire. Compania Yohangza a adus în Craiova nu doar un spectacol, ci o întreagă cultură în miniatură.
