În ultima vreme, tot mai multe firme din România fac afaceri cu societăţi din spaţiul european, dar şi din afara lui. Apar tot mai multe neînţelegeri legate de obligaţiile fiscale aferente unei astfel de colaborări. Un astfel de caz îl constituie şi o firmă care vinde certificate de emisii de gaze cu efect de seră unei societăţi din UE (Franţa) şi unei societăţi din afara UE (Elveţia). Care sunt înregistrările contabile ca operaţiune de vânzare, precum şi obligaţia declarativă din punct de vedere TVA, respectiv la care rând din decontul de TVA (300) trebuie incluse?
Potrivit specialiştilor la art. 3 lit.b) din HG 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, aceste certificate reprezintă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon. Întreaga noastră analiză porneşte de la faptul că dumneavoastră comercializaţi o prestare de servicii, vânzarea acestor drepturi fiind considerată prestare de servicii din punct de vedere al TVA conform art. 129 din Codul Fiscal, potrivit portalului www.contabilul.ro. Detalierea răspunsului consultanţilor porneşte de la principiul că vânzarea se face către o „persoană impozabilă“ în înţelesul definiţiei de la art. 127 alin.(1) din Codul Fiscal, în esenţă o entitate economică ce desfăşoară activitate de manieră independentă indiferent de locul de desfăşurare a activităţii. Pornim de la principiul că persoana fizică şi persoana neimpozabilă nu pot utiliza aceste certificate.
Important este locul prestării de servicii
Din punct de vedere al TVA sunt aplicabile prevederile de la art. 133 alin.(2) din Codul Fiscal ce stabileşte: „Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită“.
Altfel spus, locul prestării de servicii pentru livrările către beneficiarul din Franţa este la sediul beneficiarului din Comunitatea Europeană, fapt pentru care factura se va emite fără TVA. Ambele societăţi au obligaţia depunerii declaraţiei VIES, cunoscută la noi sub denumirea de Declaraţia 390 cu termen de depunere până pe data de 15 a lunii următoare, conform art. 156^4 din Codul Fiscal. În declaraţia 300 se preia la rândul 3 şi 3.1, beneficiarul având obligaţia efectuării măsurii de taxare inversă.
Ce se întâmplă cu societatea din afara Uniunii?
În privinţa persoanei impozabile stabilită în afară Comunităţii Europene, conform prevederilor de la pct. 13 alin.(8) din normele metodologice de aplicare a art. 133 alin.(2) din Codul Fiscal, situaţia este astfel: „(8) Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul Fiscal, prestate de prestatori stabiliţi în România către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliţi în afara comunităţii, sau, după caz, sunt prestate de prestatori stabiliţi în afara comunităţii către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliţi pe teritoriul României, urmează aceleaşi reguli ca şi serviciile intracomunitare în ceea ce priveşte determinarea locului prestării şi celelalte obligaţii impuse de prezentul titlu, dar nu implică obligaţii referitoare la declararea în declaraţia recapitulativă conform prevederilor art. 156^4 din Codul Fiscal, indiferent dacă sunt taxabile sau dacă beneficiază de scutire de taxă şi nici obligaţii referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA specifice serviciilor intracomunitare prevăzute la art. art. 153 şi 1.531 din Codul Fiscal“.
Prin urmare, locul prestării de servicii este, de asemenea, la sediul beneficiarului din afara comunităţii, nu se înregistrează condiţia de la art. 126 din Codul Fiscal şi anume îndeplinirea serviciului pe teritoriul României, astfel factura se emite fără TVA. Se înregistrează în Decontul 300 doar la rândul 3.
Se necesită din partea societăţii posibilitatea demonstraţiei documentare a faptului că este o persoană impozabilă, cum ar fi eventuale situaţii financiare sau documente care atestă că şi în statul terţ se aplică un sistem de TVA sau alte documente ce atestă caracterul economic al activităţii desfăşurate de beneficiar. Din punctul de vedere al monografiei contabile, în ambele situaţii se face înregistrarea contabilă: 4111 „Clienţi“ = 704 ‘„Venituri din prestări servicii“.
Cristina Chicoş
Mădălina Drăghici
