Deşi au mult mai multe dosare de insolvenţă în lucru, valorificarea de active din care fac încasări este dezastruoasă, în condiţiile în care piaţa tranzacţiilor este blocată de criză.
Criza financiară mondială a pus pe butuci mii de firme doljene şi a dat o grea lovitură creditorilor, care se văd în imposibilitatea de a-şi recupera o bună parte a creanţelor. În multe cazuri, firmele preferă să intre în procedură de insolvenţă sau reorganizare, pentru a scăpa o perioadă de creditori, dar şi pentru a limita valoarea penalităţilor percepute de aceştia. Teoretic, numărul mare de dosare aflate pe rol ar trebui să-i bucure pe lichidatorii judiciari, care ar primi mai mult de lucru. Practic însă, aceştia se plâng că nu au piaţă de valorificare a activelor societăţilor debitoare. „Piaţa a scăzut cu 50%. În această toamnă sunt foarte multe active de valorificat, dar nu există cumpărători. Creditorii îşi vor recupera parţial banii, deoarece atunci când s-au făcut împrumuturi au fost făcute evaluări la preţurile anilor 2007-2008. În prezent, preţurile oferite la valorificare sunt foarte mici şi nu acoperă în totalitate valoarea împrumuturilor“, a spus Florin Săftoiu, lichidator judiciar. În unele cazuri, creditorii sau lichidatorii merg mai departe pentru recuperarea banilor. „Dacă după valorificarea activelor nu se acoperă creanţele şi se consideră că administratorii sau acţionarii sunt vinovaţi de falimentarea firmei, se poate cere atragerea răspunderii patrimoniale a acestora“, a explicat avocatul Gică Băloi, de asemenea lichidator. Chiar dacă valoarea de piaţă a bunului gajat a scăzut sub valoarea de evaluare în momentul acordării creditului, unele bănci s-au asigurat că nu vor rămâne în pagubă. „Executarea băncii se îndreaptă împotriva administratorului firmei în cazul în care, din vânzarea garanţiilor imobiliare, banca nu şi-a recuperat întregul debit. Împotriva administratorului pentru că, de regulă, în contractul de credit unei firme i se cer la capitolul garanţii ipotecă asupra bunurilor, plus bilet la ordin avalizat în nume propriu de către administrator. Administratorul garantează cu bunurile personale“, a spus unul dintre specialiştii în domeniul bancar.
Lichidări la preţuri reduse
Statisticile arată situaţia dezastruoasă a pieţei valorificării de bunuri în ultimul an. Iată ce spune Carmen Popa, liderul filialei locale a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR) şi membră în consiliul naţional de conducere al organizaţiei: „Anul acesta nu s-au efectuat foarte multe tranzacţii. În lipsa acestora, nu putem aprecia scăderile de preţ. Creditorii, de regulă băncile şi fiscul, nu acceptă scăderile de preţ semnificative, aşteptările lor fiind că anul 2010 va conduce la relansarea economiei şi, implicit, a investiţiilor. „Falimentele cu bunuri de vânzare le finanţează pe cele fără bunuri. În ultimii ani, au intrat în faliment mii de societăţi de apartament, mii de societăţi de tip conservă, create doar pentru a acumula accizele şi TVA-ul, mii de firme executate de fisc şi intrate în procedură de faliment după aceea“, a explicat şefa UNPIR Dolj. Totalul masei credale la nivel de filială a fost de 134,16 milioane de lei, din care sumele distribuite au fost de 973.000 de lei. 388.000 de lei au intrat în conturile creditorilor bugetari, în timp ce privaţii au încasat 355.000 de lei, restul fiind cheltuieli cu procedurile. Lichidatorii spun că de la zece dosare pe judecător pe şedinţă s-a ajuns la 40-50. În prezent, se înregistrează multe cereri de reorganizare. Chiar şi creditorii sunt mai receptivi la cererile de reorganizare, fiind conştienţi că lichidarea nu aduce foarte mulţi bani, pe fondul scăderii vânzărilor. Mulţi dintre creditori acceptă acest compromis şi în speranţa că piaţa se va relansa. „Personal, cred că optica investitorilor se va schimba. În trecut, au existat foarte multe tranzacţii de tip speculativ: se cumpăra un activ la un preţ atractiv, pentru a fi revândut în câştig peste o perioadă. Acum cred că nu se vor mai tranzacţiona decât activele care vor căpăta valoare de întrebuinţare, adică terenuri, construcţii sau utilaje care vor produce într-un interval de timp scurt sau mediu. Se vor tranzacţiona numai activele care pot fi repuse în circuit cu o investiţie minimă şi, bineînţeles, dacă există piaţă de desfacere a produselor“, a concluzionat Carmen Popa. În caz că nu acceptă reorganizarea, creditorii trebuie să accepte valorificarea activelor debitorilor la preţuri reduse şi să-şi ia adio de la o parte din bani.
