Uzina Mecanică Filiaşi poate produce armament şi muniţie tip NATO. Privatizată „cu succes“ în 2006, societatea se află în pragul insolvenţei, având datorii de 840.000 de euro către stat şi alte restanţe către creditori privaţi.
Prima încercare a statului de a privatiza societatea datează din 2003. La vremea respectivă, două firme s-au arătat interesate: Remat Bucureşti SUD SA şi Promat SRL Craiova. Prima a fost eliminată de la negocieri pentru că nu îndeplinea condiţiile legale, iar cea de-a doua s-a retras înainte de finalizarea procedurilor.
Remat era o firmă de reciclare a metalelor, deţinută 50% de Scholz AG Germania – un grup care înregistra în 2006 o cifră de afaceri de 2,3 miliarde de euro. A doua societate era deţinută de fostul deputat PRM de Dolj, Tudor Mătuşa. Acesta este mult mai cunoscut pentru afacerile sale cu statul prin Reloc SA, pentru reparaţiile de locomotive, unde era asociat cu familia lui Cornel Mondea, fost prefect PSD de Dolj şi director al Electroputere Craiova. Ulterior, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), cel care gestiona la vremea respectivă problemele uzinei, a publicat un nou anunţ de vânzare, de data aceasta fiind interesate două firme: Geda Prodexim SRL Bucureşti şi Gresticom SRL Galaţi. Prima, o firmă de apartament, după cum nota presa la vremea respectivă, iar a doua este patronată de Emanoil Severus Batog. Gresticom a încheiat 2008 cu o cifră de afaceri de aproape 30 de milioane de euro, iar din 2010 în următorii cinci ani producătorul de profile metalice va exporta în SUA de 100 de milioane de euro anual.
Întrebată de presă, autoritatea tutelară a motivat că Grestincom a fost descalificată pentru că nu îndeplinea condiţiile, iar Geda Prodexim oferise 1,25 lei/acţiune, mai puţin decât cerea statul (adică 2,5 lei/acţiune). Au urmat alte două tentative de privatizare eşuate. În 2005, când uzina a fost scoasă a cincea oară la mezat, s-au prezentat din nou Geda Prodexim, Batog Emanoil, de data aceasta ca persoană fizică, şi Grimex Oltenia, patronată de omul de afaceri Constantin Dâlgoci. A rămas în cursă doar Geda Prodexim, după ce ceilalţi doi s-au retras. Pe 31 martie 2005 însă, guvernul a eliminat posibilitatea înlesnirilor la plata datoriilor bugetare. În consecinţă, MEC a revocat oferta de vânzare a UM Filiaşi, invocând „modificările intervenite în termenii ofertei iniţiale de vânzare, ca urmare a modificării cadrului legislativ“.
Contractul de privatizare ar trebui reverificat
La o nouă tentativă de privatizare a societăţii, în martie 2006, au venit alţi peţitori: Aerofina Bucureşti şi Retrom SA Paşcani – producător de echipamente de măsură, reglare şi control pentru procesele industriale. Preţul unitar plătit a fost de 0,25 lei/acţiune, adică de zece ori mai puţin faţă de cât ceruse statul iniţial. Preţul final al privatizării cu Retrom Paşcani s-a ridicat la cinci milioane de lei, şi, conform înţelegerii, investitorul trebuia să achite datoriile către bugetul de stat – în valoare de trei milioane de lei, să investească în dezvoltarea societăţii 170.000 de euro pe o perioadă de trei-cinci ani şi să realizeze programe de mediu de cel puţin 155.000 de euro. Preţul achitat pe acţiuni ar fi fost de doar 80.000 de euro, susţin unele surse. Au trecut trei ani de la privatizare, iar datoriile societăţii se ridică la 3,5 milioane de lei către bugetul de stat. În plus, s-au adunat şi o serie de creditori privaţi. Unul dintre ei este firma de pază PSG Force SRL, care a cerut recent insolvenţa UM Filiaşi, pentru o datorie de 50.000 de lei. „Nu au plătit nimic până acum. Ultimul termen de judecată îl avem pe 30 iunie, după care fabrica intră în faliment dacă nu plătesc. Pentru mine, aceşti oameni sunt o enigmă. Nu ştiu de ce au luat societatea dacă nu au bani nici să plătească firma de pază“, a spus Sabin Popescu, patronul firmei PSG. Cine are de câştigat dacă UM Filiaşi intră în faliment? Statul are de încasat 840.000 de euro. Dacă preţul de valorificare a uzinei depăşeşte această sumă, diferenţa va intra în buzunarele patronatului. Interesant este că până acum nu am văzut ca autoritatea de monitorizare postprivatizare să fi anunţat dacă Retrom SA şi-a îndeplinit obligaţiile asumate la privatizare. Pentru că, dacă nu s-au îndeplinit, contractul ar trebui reziliat. Nu în ultimul rând, se pune problema utilajelor societăţii, care pot produce armament şi muniţie tip NATO. Nu poţi vinde asemenea active prin anunţ la mica publicitate. Pentru că sunt multe chestiuni de lămurit, am solicitat şi unele explicaţii conducerii societăţii. Foarte circumspect, directorul Gheorghe Dragoş a refuzat să stea de vorbă cu noi, spunând că are nevoie de acceptul patronatului. După două săptămâni de aşteptare, directorul susţine că nu a primit mandat să discute cu presa: „Am trimis solicitarea domnului Gherasim (Gherasim Cristian Daniel, acţionar cu 42,2% la Retrom SA, alături de Florin Ghiocel Asimionesei – 42,22% şi alte persoane fizice) pe fax, dar nu am primit nimic până acum“.
