Care este adevărata miză a codurilor?

În finalul unei experienţe marcate de eşecul eforturilor noastre de a convinge statul român, la nivelul diverselor sale structuri „democratice“, că procesul adoptării noilor coduri presupune respectarea unor principii democratice majore, reafirmăm aceste principii, subliniind, totodată, situaţiile în care ele au fost încălcate:
Prevederile legale nu pot fi subiect de discuţie şi, cu atât mai puţin, de negociere; ele sunt opozabile aleşilor neamului la fel de mult ca şi simplului cetăţean;
Proiectele de coduri, indiferent dacă provin de la guvern ori de la parlament, au nevoie de studii de impact pentru a se vedea dacă România are resursele materiale şi umane pentru a le pune în practică (în condiţiile în care 1.400 de magistraţi se pregătesc să părăsească sistemul „proaspăt reformat“);
Angajarea răspunderii guvernului în faţa parlamentului, deşi reprezintă cea mai puţin democratică formă de promovare a unor texte de lege, este preferată atât de guvern, cât şi de preşedinţie şi parlament;  
Guvernul îşi va angaja răspunderea în faţa parlamentului pe un proiect al parlamentului! O premieră absolută în domeniul legislativ românesc, a cărei noutate este că decredibilizează chiar instituţia angajării răspunderii, prin similitudini cu procedura revolută a consensului de „largă respiraţie naţională“;
Guvernul, care, deşi şi-a retras proiectele Codului Civil şi Penal, recunoscând astfel că a încălcat Legea transparenţei decizionale, precum şi pe cea privind tehnica legislativă, este acum gata să încalce din nou art. 29, alin. 1 lit. d) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care prevede că:
„Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare:
• studii de impact – în cazul proiectelor de legi de importanţă deosebită, al proiectelor de legi asupra cărora guvernul şi-a angajat răspunderea, precum şi al proiectelor de legi de aprobare a ordonanţelor emise de guvern în temeiul unei legi de abilitare şi supuse aprobării parlamentului“.
Comisia Europeană, prin vocea purtătorului de cuvânt Mark Gray, a transmis mesajul că aceste patru coduri trebuie să fie amplu dezbătute în societate, calitatea acestora fiind importantă, termenul de 15 mai nefiind un termen solicitat de Comisie;
Parlamentul României riscă să fie transformat în Marea Adunare Naţională, urmând să voteze la comandă orice iniţiativă a guvernului;
Parlamentul manipulează opinia publică promovând teza că organizarea unor discuţii sumare cu organizaţii neguvernamentale poate înlocui o reală consultare publică, omiţând să explice publicului larg că nu este posibil să se dezbată şi să se reformuleze în câteva ore prevederi importante ale celor două coduri la care s-a lucrat în comisii timp de două luni. Tehnica de bifare a participării la dezbateri a ONG-urilor nu este, din păcate, nouă.
Ne întrebăm, deci, cui foloseşte această grabă? Care sunt grupurile avantajate de aceste coduri? De ce este subminat rolul parlamentului de legiuitor al acestei ţări şi de ce această instituţie acceptă ca acest lucru să se întâmple?
Faţă de cele constate mai sus, organizaţiile neguvernamentale au decis:
• să nu se prezinte la această simulare de dezbatere publică;
• toate comentariile şi amendamentele la cele două proiecte de coduri să fie depuse la preşedinţie. În fond, preşedintele le-a cerut şi tot preşedintele este cel care le va promulga. Forma finală îi aparţine.
Coaliţia „Opriţi Codurile!“