De 60 de ani încoace, Andrei Potcoavă are o singură pasiune: filatelia. Acesteia i-a dedicat ore adunate în zile, luni şi mai apoi ani.
Sunt ani buni de când cu grijă adună hârtii dantelate – timbre, alcătuieşte colecţii. Interesul i-a fost trezit cu ani în urmă, pe vremea când era doar un copil. Se întâmpla prin 1947-1948. „Se făcuseră exproprieri, şi toate bagajele, lucrurile boierilor erau transportate într-o magazie. Copil fiind, mă jucam ca şi alţii de seama mea printre lucrurile aruncate claie peste grămadă. Într-o zi, am găsit prin nişte sertare câteva timbre. Le-am păstrat. Între timp, treaba aceasta a devenit preocupare. Am început să adun reprezentări de animale, de plante. Le aranjam pe ţări, pe tematici: animale, păsări, flori, personalităţi“, a povestit Andrei Potcoavă, filatelistul de onoare al Craiovei.
Atunci când istoria şi filatelia se împletesc
Din acea zi, copilul fascinat de hârtiile dantelate a început să adune tot felul de timbre. Le lua fie de pe scrisori, fie le cumpăra de la librării sau oficii poştale. Fascinat fiind şi de istorie, s-a gândit să împletească pasiunile sale, aşa că s-a axat pe câteva teme. A optat pentru moneda românească, etnografia românească, câştigând, în 1987, medalia de argint la expoziţia ţărilor filatelice din Balcani, cu o colecţie pe această temă, dar şi pentru arhitectura în timp pe teritoriul locuit de români. „Poate fi considerată cea mai circulată dintre colecţiile mele, fiind expusă în Japonia, Franţa, Belgia, Rusia, Spania, Israel, Polonia, şi a obţinut medalii de argint, dar şi de aur. La ultima prezentare, la Espana 2005, a primit argintul“, a precizat filatelistul.
Sunt colecţii interesante, exponate care au ieşit din mâinile filatelistului după ani buni de muncă. Numai pentru colecţia „Moneda de la moneda-cochilie la euro“, de fapt o istorie a circulaţiei banilor, i-au fost necesari filatelistului Andrei Potcoavă 50 de ani. Sub motoul „Banilor trebuie să le porunceşti, nu să le fii sclav“, acesta adună timbre reprezentând monede primitive, monede antice greceşti, daco-romane, celtice, partice, romane, ebraice, dar şi monede arabe, coloniale, contemporane. Sunt prezente sub formă de ilustraţii şi bănci şi bancheri, timbre folosite pe post de monede, căci „N-am avut bani să fac numismatică, aşa că am ales reprezentarea lor“. Toate stau astăzi, în îmbrăcămintea lor de hârtie de sticlă, în paginile catalogului care va participa la Istanbul, la Balcanfila, alături de alte două lucrări purtând semnătura lui Andrei Potcoavă – volumele I şi II ale lucrării „Valenţele comunicării prin timbru“. Acestea din urmă vin să îmbine istoria nu doar cu filatelia, ci şi cu arta scrisului. Sunt lucrări importante, care cuprind materiale la fel de importante. Cel de-al doilea volum – „Războiul pentru independenţă (1877-1878). Valenţele comunicării prin timbru“ – cuprinde o maximafilie, o piesă constituită dintr-o ilustrată, un timbru poştal şi o ştampilă – „Monumentul comemorativ al Războiului pentru Independenţă“. Toate cele trei elemente se află în concordanţă de subiect – timbrul cu ilustraţia, de loc – locul în care se află subiectul reprezentat pe ilustrată şi locul ştampilării, şi de timp. Se admite în acest din urmă caz, între data apariţiei şi cea a ştampilei, o diferenţă maximă de cinci ani. Sunt lucrări ale căror piese au fost obţinute cu greu de-a lungul vremii. În spatele medaliilor şi tuturor distincţiilor primite stau ore întregi de muncă, călătorii în toate colţurile ţării pentru obţinerea ştampilelor, dar şi o pasiune imensă şi o dragoste la fel de mare pentru istorie, artă şi filatelie.
