Cu câteva secole în urmă, Craiova era un târg, centrul oraşului era amplasat între bisericile „Sfântul Dumitru“ şi „Madona Dudu“. Cea mai veche construcţie religioasă este considerată Biserica domnească „Sfântul Dumitru“, despre ale cărei începuturi nu se cunosc date certe.
„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt întru Sfânta Troiţă şi întru Dumnezeire nedespărţită în veci. Această Sfântă Biserică şi s-a făcut din temelie de iznoavă pe hramul Sfântul Dumitru izvorâtorul de mir de prea luminatul creştin io Matei Basarab Voievod Domnul Ţării Româneşti şi doamna lui Elina pentru că Craiova a fost moşie din strămoşie a măriei sale şi s-a săvârşit în luna octombrie anul 1652 şi a fost ispravnic Danciu Pârâianu din Mileşti”… Aceste cuvinte sunt menţionate pe unul din pereţii bisericii. După afirmaţia mai multor istorici, biserica a avut drept ctitori pe Banul Barbu Craiovescu, care avea ca proprietate moşia şi localitatea Craiova, înainte de 1500. Prin faptul că Biserica „Sfântul Dumitru“ a fost socotită ca veche ctitorie a Banului Craiovescu, în vechile hrisoave este cunoscută sub numele de „Băneasa“. Un zapis din 1645, noiembrie 11, pomeneşte de „Biserica Domnească“ pentru că, din neamul Craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Neagoe Basarab, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Matei Basarab rezideşte în anul 1651 biserica străbunilor săi, de la care îi rămăsese Craiova ca o „moşie de strămoşi“… Pe la anii 1690, Biserica ajunge „în stare de stricăciune“. Petre Obedeanu i-a dres zidul şi a acoperit-o din nou cu şindrilă. Feciorul lui, Constantin Obedeanu, văzând iar că s-a stricat biserica, a dres-o şi a acoperit-o cu şindrilă, a pus pietre şi fiare la ferestre şi a înfrumuseţat-o cu zugrăveală în anul 1724. Inscripţia care vorbea despre aceste reparaţii era scrisă cu penelul pe zid în vechea Biserică Sfântul Dumitru în anul 1889. În secolul al XVIII-lea, biserica are nevoie iar de reparaţii. Constantin Argetoianu, cel care era căsătorit cu Maria, fiica lui Manolache Russet, a reparat apoi biserica în două rânduri. Ultima dată, în anul 1775, a „şindrilit-o, i-a pus fiare şi ferestre şi a zugrăvit-o“. În anul 1750, Domnitorul Grigorie II Ghica a dăruit Casa Băniei Episcopului Grigorie Socoteanu. „Această casă va fi reparată şi va cuprinde în curtea ei şi Biserica «Sfântul Dumitru» care se va numi de acum înainte Episcopie în Craiova“…
Pe lângă biserică a funcţionat cea mai veche şcoală
După părerea lui Nicolae Iorga, pe lângă Biserica „Sfântul Dumitru“ a fost cea mai veche şcoală din aceste părţi. În veacul 19, vechea ctitorie a Craioveştilor şi a lui Matei Basarb cade tot mai mult în paragină, contribuind la aceasta, în mare măsură, cutremurul din 1838. Zidul de la altar era crăpat, încât, în vreme rea, sufla vântul ca afară, iar zăpada şi ploaia pătrundeau în biserică. Cu trecerea vremii, Biserica „Sfântul Dumitru“ şi-a îndeplinit, după rânduială, rolul de Catedrală Arhiepiscopală, iar din 25 martie 1949, Arhiepiscopia Craiovei a devenit Mitropolia Olteniei, în vremea arhipăstoririi fericitului întru pomenire Mitropolitului Firmilian. Din anul 1972, Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru“ din Craiova s-a bucurat de slujirea Înalt Prea Sfinţitului Teoctist, care vreme de aproape cinci ani a păstorit aceste plaiuri în calitate de Mitropolit al Olteniei. La un an după cutremurul din 1977, biserica a fost resfinţită de Înalt Prea Sfinţitul Nestor, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. În zilele noastre, Catedrala Mitropolitană a Olteniei adăposteşte moaştele Sfintei Muceniţe Tatiana, ale Sfântului Ierarh Nifon şi Sfinţilor Mucenici Serghei şi Vah.
Anii de început ai Bisericii „Sfântul Dumitru“
Începuturile Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru“ nu se cunosc cu certitudine, însă vasele de lut găsite în anul 1888 la temelia fundaţiei au constituit argumentele pentru care se consideră că acest locaş de cult aparţine secolelor VIII-XI. Arhitectura bisericii este în stil bizantin, asemănătoare cu cea a Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş şi a Bisericii Domneşti din Târgovişte, fapt care a întemeiat presupunerea că zidirea a avut loc în secolele X-XIV, cel mai târziu în vremea lui Mircea cel Bătrân. Altă dovadă care atestă vechimea monumentului este clopotniţa veche, construită cu cărămizi romane.
