La casă sau la bloc?

„Eu stau la apartament, iar în stânga mea e un pici care se joacă pe calculator zi de zi şi înjură, în dreapta am unii care ascultă manele la greu, dedesubt am o isterică cu voce de bărbat care dă cu aspiratorul zilnic vreo oră în sufragerie, iar deasupra am altă nebună, care merge cu tocuri indiferent de ora din zi, deja îmi fac căsuţă, izolată de toţi, departe, să nu mai ştiu de nimeni“. Mesajul de mai sus, o versiune puţin modificată a sentimentelor tuturor deţinătorilor de apartamente, este un post pe forumul Softpedia, la categoria „Apartament sau casă?“.
Chiar dacă majoritatea ne declarăm împotriva apartamentelor şi facem apologia vieţii la ţară, există şi unii care vor să plece de la curte pentru a locui între betoane. Este şi cazul unei familii de pensionari care deţine o casă simplă în suburbii şi care se gândeşte să facă schimb imobiliar cu familia fiului, care deţine un apartament cu două camere în oraş. „Noi nu mai putem să avem grijă de casă, de curte, e prea mult de muncă. E  mult mai simplu pentru noi să locuim la bloc. În plus, am vrea să lăsăm copiilor casa, că ei poate vor să scape de oraş, să se retragă într-un loc mai liniştit“, susţine Dumitru Motrea. Fiul acestuia e încântat de ideea de a locui la curte, cu atât mai mult cu cât casa este la o aruncătură de băţ de serviciu. Se potriveşte profilului omului care vrea să trăiască într-un univers propriu. Care, evident, e opus profilului omului căruia îi place traiul la bloc, cu mirosuri amestecate de ciorbă, tocăniţă şi fripturi, cu „iar m-ai inundat, vecine“, cu „nenorociţii ăia de la III au 100 de milioane la întreţinere“, dar şi cu confirmarea faptului că omul este o fiinţă socială. Dreptul de a alege aparţine fiecăruia dintre noi.
• Marius Ţuca