De câteva zile, Clubul „Copiii Strazii“ si-a deschis larg portile. Asa cum se intâmpla in fiecare iarna, zeci de aurolaci au uitat de libertatea pe care le-o ofera strada, optând pentru o masa calda si un pat primitor. In ultimele zile – mai precis de duminica seara, când gerul naprasnic a paralizat intregul oras – patru tineri au gasit adapost pe strada Rasinari. Iar pâna la primavara, numarul lor va creste simtitor.
Miercuri dimineata, Clubul „Copiii Strazii“ a primit un telefon, pe linia de urgente – 983. Un cetatean sesiza prezenta unui tânar in scara blocului in care locuia. Se pare ca baiatul – inghetat si infometat – isi gasise adapost lânga caloriferul de la parter. Era ora 9.45. La 10.30, Gheorghe M., de 17 ani, intra pe poarta Clubului. Ajutat de cei doi lucratori sociali stradali, tânarul a reusit sa coboare din masina DGASPC. Cu trupul strâns in putinele bulendre jegoase, abia pasind din pricina durerilor care-l sfâsiau din crestet pâna-n talpi, Gheorghe a intrat in cladire. Intr-o clipa, privirea i s-a incalzit: era acasa, acolo unde il asteptau baia fierbinte, mâncarea calda si patul curat, special pregatit pentru el. De aici, din locul asta la care visase chiar noaptea trecuta lipit de caloriferul blocului, nu avea de gând sa mai plece curând. Cel putin pâna se mai inmoaie gerul.
Patru copii in trei zile
Patru copii au ajuns in Clubul „Copiii Strazii“ de la inceputul saptamânii. Indata ce temperaturile au scazut vertiginos, iar gerul naprasnic a paralizat intregul oras, Clubul „Copiii Strazii“, din cadrul Directiei pentru Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Dolj, si-a deschis larg portile. Fie adusi de Politia Comunitara, fie gasiti de lucratorii stradali in urma sesizarilor primite, fie veniti singuri, razbiti de frig si foame, aurolacii Craiovei au gasit pe strada Rasinari un loc in care sa-si dezmorteasca oasele si sa-si astâmpere chinurile stomacului. Fenomenul se intâmpla in fiecare iarna, spune Gabriel Chifu, director al Clubului. Daca pe timpul verii persoanele fara adapost evita pe cât posibil contactul cu vreo institutie de stat, preferând libertatea strazii, cum da primul inghet situatia se schimba. „In lunile de iarna, rând pe rând, aurolacii ajung la Club – de cele mai multe ori din proprie initiativa. Le sunt asigurate masa si casa, ingrijirile medicale, daca este cazul, in paralel intocmindu-se un dosar privind situatia fiecaruia. Acesta este inaintat Tribunalului Dolj, urmând a se stabili prin hotarâre judecatoreasca daca persoana in cauza va fi reintegrata in familie ori va fi luata sub protectia statului“.
Clubul „Copiii Strazii“, supraaglomerat in fiecare iarna
Pâna la elucidarea cazului insa, aurolacii se pot bucura gratis de caldura unui camin special infiintat pentru ei. Feriti de gerul iernii, cu hrana asigurata, nu sunt putini cei care bat la poarta Clubului. Se intâmpla totusi ca institutia sa nu faca fata cererilor pe perioada anotimpului rece, asa cum s-a intâmplat anul trecut.
„Clubul dispune in prezent de 15 locuri. Destule, as zice, pentru restul anului, când nu prea se inghesuie aurolacii sa vina la Club. In iarna 2005-2006 insa, locurile au fost insuficiente. Nu am refuzat pe nimeni, desigur, dar ideal ar fi fost sa le putem oferi toate conditiile de cazare. Acesta este inca un factor care aminteste de o problema importanta cu care ne confruntam: Clubul «Copiii Strazii» are nevoie de un spatiu adecvat, mult mai mare, cu mult mai multe dotari. De ani de zile purtam discutii cu autoritatile pentru gasirea unui astfel de loc, dar, cu toate ca atât primarul Antonie Solomon, cât si viceprimarul Sorin Iordache au promis tot sprijinul, pâna acum nu am avut succes. Trebuie sa se implice toate autoritatile. Este o problema sociala grava pentru care nu se face nimic. Noi suntem doar un adapost de urgenta. Dupa ce pleaca de la noi, ce se intâmpla cu acesti tineri fara un acoperis deasupra capului? Sunt suficiente cladiri in Craiova care ar putea fi amenajate ca locuinte sociale, apartamente de tip familial. Se pare insa ca prioritare sunt afacerile, si nu problemele cu adevarat importante ale societatii“, apreciaza Gabriel Chifu situatia cu care se confrunta Clubul „Copiii Strazii“.
Fericirea din cana de ceai
S-au implinit 24 de ore de când a venit „acasa“. Multe, daca se gândeste la câte bucurii i s-au tot intâmplat de miercuri incoace. Rasfatându-se in patul curat si calduros, Gheorghe savureaza fiecare secunda a primei dimineti fericite. Zâmbeste cu ochii inchisi, amintindu-si fiecare amanunt al visului frumos pe care a inceput sa-l traiasca de miercuri, când lucratorii sociali l-au adus la Club… Intâi a intrat in baie. Si-a smuls trentele imputite de pe el si le-a aruncat cât colo. In vârful picioarelor apoi s-a indreptat spre dus. Doua ore a stat acolo, parca nu se mai satura sa simta apa binefacatoare scaldându-i trupul schilod si invinetit de degeraturi. Când a terminat, era alt om. O asistenta blânda si frumoasa l-a tuns pâna la piele. Oboseala i-a disparut cu totul, frigul nu mai era nici el in ceafa, mâncarimile de la râie nu-l mai suparau. Simtea doar o placuta toropeala. Incet, fara sa se grabeasca, a imbracat hainele curate pe care asistenta draguta i le lasase pe scaunel. S-a uitat in oglinda, indelung, studiindu-si fiecare centimetru de piele. Era curat, atât de curat cum nu-si mai amintea ca fusese vreodata. A zâmbit si a iesit in hol. Descult, sa simta cu talpile fierbinti gresia rece, a cautat bucataria. Nu se inselase: era acolo de unde venea mirosul imbietor de varza calita cu jumari. A intrat. S-a asezat la locul lui: il ghicise de prima data Gheorghe – era acolo unde il asteptau farfuriile pline si cana de ceai aburind.
