Ore nepotrivite de lucru? Nu mai exista. Tot mai multi români lucreaza noaptea, in week-end-uri sau nu-si mai iau concedii. Incapatinarea de a ramine competitiv, ca angajat sau ca patron, transforma noaptea in zi si timpul liber intr-o notiune cu totul relativa, tinind de la momentul ultimului deadline pina la inceputul lucrului la urmatorul proiect. Pentru societatea româneasca e o schimbare profunda in stilul de viata fata de acum 15 ani: modelul bugetarului ahtiat de zile libere si pentru care serviciul se termina la ora cinci a fost inlocuit progresiv de modelul omului de cariera, care doarme putin, isi vede rar familia si isi face cumparaturile dupa miezul noptii.
La ora 10 seara, Cristiana V. se uita peste lista cu treburi de facut. Mai are de facut un raport, de trimis cam 30 de e-mailuri, de confirmat un proiect cu seful ei. Astea sint treburile urgente, care o sa-i ia cam doua ore si ceva. Ar trebui sa mai faca inca vreo citeva, dar „daca vin foarte devreme, adica pe la 7.00, le fac atunci“, spune ea. La 29 de ani, lucreaza intr-o firma care organizeaza evenimente, iar viata ei are un ritm contracronometru. Are cearcane adinci, iar cele patru cafele pe care le-a baut incep sa-si piarda efectul. Si ar vrea sa faca un dus, cit mai repede. Se mai uita o data la ceas: „Au mai trecut deja cinci minute“.
Cristiana face parte din categoria oamenilor tineri pentru care cariera are atit de mare importanta, incit isi plateste aspiratia cu nopti nedormite, cu familia pe care o neglijeaza (asta o macina cel mai mult) si cu ceva riduri in jurul ochilor. Deocamdata.
Pina sa devina un fenomen comun, munca „de noapte“ trece acum prin etapa „toata ziua si partial noaptea“. Cu intirziere, România repeta acum ceea ce s-a intimplat in SUA incepind din anii ’80, iar in Europa abia din a doua parte a anilor ’90. Pe o piata globalizata, e greu sa rezisti tendintei generale: daca prin deceniul trecut, europenii inca se uitau cu oroare la americanii care isi sacrificau somnul ca sa munceasca noaptea, acum Uniunea Europeana intelege ca nu va izbuti sa ajunga din urma SUA decit daca lasa balta saptamina de lucru de 35 de ore. „Noua Europa“ candidata la aderare si aflata in cautare de investitii straine a priceput si mai repede despre ce e vorba, spargind in ultimii ani piata muncii pe vechiul continent cu un entuziasm neasteptat, pentru ca aici munca in plus nu e privita ca o incalcare a dreptului la timp liber, ci drept singura sansa de afirmare profesionala.
Dar citi români s-ar fi gindit, cu mai putin de un deceniu in urma, ca vor ramine la serviciu pina la 10 sau 11 noaptea? Sau chiar pina la 3.00? Doar cei care lucrau in ture aveau experienta serviciului de noapte, si asta pentru ca lucrau in asa-numitele „unitati cu foc continuu“, uzine sau spitale. Acum, capitalismul postdecembrist a facut din programul de lucru nocturn sau mult peste opt ore o conditie a dezvoltarii profesionale pentru o multime de „gulere albe“ din sectorul serviciilor. Cristiana V. e obisnuita sa lucreze sase sau sapte zile pe saptamina, la o medie de 11-12 ore zilnic. „Am tot mai multe de facut. N-am nici cum sa declin responsabilitati, nici sa refuz proiecte care tin de competenta mea“. Si motivatia este simpla: „banii si dezvoltarea profesionala sint motive extrem de convingatoare pentru a face tot mai multe compromisuri cu timpul meu liber“.
In situatia Cristianei se afla tot mai multi dintre cei care privesc viata ca o competitie permanenta: mai multi bani, avansari si, dincolo de toate, o pozitie sociala. Asa ajung tot mai multi tineri – caci ei sunt cei mai dispusi sa renunte la viata personala – sa-si petreaca toata ziua la serviciu. Mai mult, timpul de lucru nu mai e limitat la orele petrecute la locul de munca. „Internetul, laptopurile, telefoanele celulare si conexiunile fara fir la Internet au modificat barierele programelor de munca. Asa se creeaza o noua cultura, in care omul este activ in fiecare ora din zi si fiecare zi din saptamina“, explica Tom Markert, Chief Marketing Officer la ACNielsen, companie care a realizat anul trecut, in 28 de tari, un studiu despre asa-numita societate a celor 24 de ore. Implicatiile acestui fenomen in economie merita urmarite. Au aparut magazine deschise pina la miezul noptii, convorbirile telefonice si consumul de energie sau de internet cresc exponential de la an la an si s-au inventat chiar si pastile antisomn, pentru cei carora nu le mai e suficienta o cafea sau un Red Bull.
Asa a descoperit Cristiana energizantele. In momentele in care nu mai are putere, un energizant e solutia cea mai la indemina. Produsele de acest gen sint consumate, de obicei, in companiile unde se sta foarte mult peste program. „Si conducatorii auto profesionisti, sportivii si studentii fac parte din targetul nostru“, spun reprezentantii uneia din principalele companii de pe piata energizantelor. Dar unde si cind se vind energizantele? La benzinarii, vinzarile de energizante sint mai mari seara si pe timp de noapte, iar la supermarketuri si minimarketuri doua treimi din vinzari se fac dupa ora 16.00, pina spre ora 22.00-23.00, explica reprezentantii aceleiasi companii, care au preferat sa isi pastreze anonimatul.
Si orele de incepere a programului au «migrat» de la 7.00-7.30 dimineata spre ora 9.00, care este, practic, o adaptare la modelul european“, spune Mircea Kivu, sociolog, director general al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS). Explicatia este ca, fata de perioada dinainte de ’89, s-a schimbat mult structura timpului de lucru. Exista tot mai multe joburi cu program flexibil, mai ales pentru tinerii angajati, iar aceasta notiune nu este echivalenta cu cea veche a „orelor suplimentare“, platite separat. „Cel putin in mediul privat, cu exceptia sectorului industrial, este rar intilnita plata pentru orele de munca. Acum se lucreaza mai mult pe sarcini“, adauga Mircea Kivu.
37% din adulti se duc la culcare dupa miezul noptii
De altfel, 68% dintre românii din mediul urban inclina catre un loc de munca bine platit, dar care necesita 10-12 ore de munca pe zi, eventual si in week-end, dupa cum arata Barometrul de Opinie pentru 2005, realizat de Institutul pentru Libera Initiativa, in colaborare cu Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS). Acelasi studiu mai arata si ca jumatate dintre românii din mediul urban prefera un loc de munca bine platit, chiar daca este nesigur. Cauza? Salariile relativ mici, care creeaza nevoia oamenilor de a-si suplimenta veniturile.
Totusi, pe termen lung, considera Mircea Kivu, „va exista un recul al acestui fenomen, pentru ca acum sintem in faza in care angajatii sint «storsi la maxim», mai ales in domeniul privat“. Dupa modelul occidental, vor aparea metode de regularizare a orelor de munca, fata de programele de munca actuale, care sint cvasipermanente. „Un asemenea program este distrugator pe termen lung“, spune conf. dr. Maria Nica-Udangiu, medic primar, director al Spitalului Obregia. Dar riscurile medicale sint inevitabil subestimate intr-o economie ca a noastra, aflata intr-o faza de crestere rapida si de recuperare a intirzierilor de tot felul.
Companiile au de cistigat de pe urma programelor de munca non stop. Totusi, organismul uman nu face fata totdeauna, pentru ca are nevoie de opt ore de somn pe noapte. Dar in timpul saptaminii, durata medie de somn a unui adult din zilele noastre s-a redus la sapte ore pe noapte. Iar in timp, lipsa de somn are urmari nefaste tocmai pentru munca. „Poti scoate carbune din mina sau sa indoi otel, iar in acest timp creierul sa fie in repaus. Dar intr-o era in care mai mult conteaza creativitatea – puterea creierului – decit puterea bratelor, munca la «capacitatea de avarie» nu este suficienta. Abilitatea de a fi creativ «zace» in zona frontala a creierului, iar acele arii sint cele mai afectate de lipsa somnului“, explica Martin Moore-Ede.
Si intr-adevar, o data cu joburile bine platite, dar solicitante, apar modificari de somn: oamenii muncesc in loc sa doarma sau nu mai pot dormi din cauza stresului. Consecinta: cresterea afacerilor cu medicamente. La nivel mondial, cresc vinzarile de pastile antisomn, pe de o parte, dar si de somnifere ori antidepresive, pe de alta parte. Un studiu ACNielsen arata ca in 2004, in SUA, vinzarile de produse anti-somn au crescut cu 1,7% fata de 2003, ajungind la aproape 240 de milioane de capsule, la o populatie totala de 275 de milioane. Ceea ce inseamna ca aproape fiecare american a luat cel putin doua pastile antisomn in 2004. In acelasi trend se inscriu si vinzarile de somnifere din SUA, care au urcat cu 0,8%, ajungind la aproape 600 de milioane de capsule.
La nivel mondial, 37% din adulti nu se duc la culcare decit dupa miezul noptii. Media europeana se invirte in jur de 32%, arata acelasi studiu al AC Nielsen. Cit despre ora la care isi incep ziua, europenii sint mai lenesi decit americanii. Doar 15% dintre europeni se dau jos din pat pina la 6 dimineata fata de 29% dintre americani.
Ce sanse sint insa ca organismul uman sa fie pacalit, iar alternantele naturale zi/noapte si munca/somn sa fie manipulate dupa plac? Ritmul circadian, adica ceasul biologic care forteaza orice creatura paminteana sa „functioneze“ in functie de rasaritul si apusul soarelui, e greu de invins. David Neubaur, autor al cartii „Intelegerea lipsei de somn: Perspective ale insomniei“, sustine ca „in viitor, medicamentele ii vor ajuta atit pe oamenii care lucreaza noaptea, cit si pe oamenii care au probleme cu ritmul circadian“. Numai ca pastilele antisomn pot avea si efecte adverse – dureri de cap, oboseala si depresie. In 2004 s-a dovedit ca in ochiul uman exista celule al caror singur scop este sa transmita creierului informatii despre lumina. Daca aceste celule pot fi pacalite asupra naturii luminii, organismul uman ar putea functiona la lumina artificiala ca si in conditii de lumina naturala. Altfel spus, noaptea ar fi ca ziua.
Ciocirlii si bufnite
Dar sa faci o lumina artificiala care sa aiba aceleasi calitati ca lumina soarelui nu-i tocmai usor, daca luam in considerare ca si intr-o zi innorata lumina solara este de 500 pina la 1.000 de ori mai stralucitoare decit lumina folosita in birouri si fabrici. E nevoie de o lumina de mare intensitate, care sa dureze mult, pentru a pacali ceasul biologic, explica oamenii de stiinta care au gasit explicatia adaptarii organismului uman la diverse fusuri orare, spre deosebire de muncitorii care lucreaza in ture de noapte si nu se obisnuiesc cu ritmul de lucru.
Exista insa si cercetatori mai precauti in a se amesteca in ceva atit de intim ca ritmul biologic. E posibil ca muncitorii de noapte sa fie mai alerti in timpul orelor de program, dar ce se intimpla in timpul zilei? Studiile arata ca o noapte „pierduta“ scade cu peste 30% performantele cognitive, iar proportia creste la 60% dupa doua nopti albe. Pina in ce punct pot compensa medicamentele aceste neajunsuri ramine de vazut. „Ajungem sa privim somnul ca pe o boala“, conchide David Neubaur. Mai bine sa vedem cum „functioneaza“ somnul inainte sa ne grabim sa-l eliminam din viata omului, spun oamenii de stiinta.
Dupa obiceiurile de somn, cercetatorii au impartit deja oamenii in doua categorii: ciocirlii (cei care se trezesc devreme) si bufnite (cei care functioneaza mai bine noaptea). Poate in viitorul nu foarte indepartat, la angajari, vor deveni comune testele care sa depisteze tipul genetic – ciocirlie sau bufnita. La o asemenea perspectiva se raporteaza cei care cred intr-o viitoare epoca de adevarata libertate a muncii, unde notiunea de elasticitate a programului sa poata fi aplicata in beneficiul angajatului, cu intelegerea faptului ca firma are de cistigat tocmai atunci cind angajatii isi folosesc corect datele biologice.
Pina sa dea insa astfel de teste, românii au deocamdata a se bucura ca epoca in care era de ajuns sa semneze condica la ora fixa pentru a-si merita lefurile a trecut. E drept, asta se plateste scump: oameni cum e Cristiana V. dorm, se distreaza si isi vad de familie infinit mai putin decit parintii sau bunicii lor. Nu au de ales. Si sint constienti de asta. In buna masura, România a ajuns o societate a noctambulilor grabiti, sfortindu-se sa traga dupa ei economia cu o indirjire de capsunar care vrea sa trimita mai repede bani acasa.
Natiune, fii desteapta!
Tarifele la electricitate care permit inregistrari diferentiate ale consumului de zi si de noapte sint cele de tip monom in functie de zone orare. Consumul pe tarife diferentiate reprezinta aproximativ 2% din totalul consumului de energie electrica la abonatii casnici. Pentru ca tariful de noapte sa fie rentabil este necesar ca mai mult de jumatate din consum (peste 60%) sa se faca intre orele 22.00 si 7.00, de luni pina vineri si pe timp de week-end (de vineri, ora 22.00 pina luni, ora 7.00).
Tariful diferentiat are trei componente:
1.616 lei/kWh pentru electricitatea consumata in orele de noapte (orele 22.00-07.00 si in week-end).
4.849 lei/kWh pentru electricitatea consumata in orele de zi (07.00-22.00) de luni pina vineri.
1. 511 lei/zi pentru rezervare.
Sursa: Electrica
Noaptea in cifre
In 15 ani, obiceiurile de munca ale românilor au suferit schimbari majore. Orele tirzii la care unii consumatori pleaca de la serviciu ii fac sa caute, pe de o parte, servicii si produse la care sa poata avea acces non stop, pe de alta parte servicii si produse care sa-i ajute sa faca fata suprasolicitarii presupuse de un volum de munca mereu in crestere.
400% cresterea traficului in reteaua Orange in intervalul 22.00-8.00, in perioada 2001 – 2004.
12% ponderea traficului in intervalul 22.00-8.00, in reteaua Orange, in 2004.
40,1% din populatia urbana s-a uitat la televizor intre 22.00 si 23.00 in aprilie-martie 2005, fata de 37,5% in 2004.
80% din cele 112 farmacii Sensiblu au program nonstop.
50% cresterea consumului de bauturi energizante in 2005 (intre 0,5 si 0,7 cutii de 250 ml per capita) fata de 2004 (0,4 cutii de 250 ml per capita).
Sursa: studiu ACNielsen, realizat in octombrie 2004 in 28 de tari din Asia-Pacific, Europa si SUA, pe un esantion de 14.000 de adulti.
Societatea celor 24 de ore
Nu mai departe de anii ’70, curentul general de opinie in Occident era ca tehnologia ii va ajuta pe oameni sa munceasca mai putin. Deceniile urmatoare au demonstrat insa ca tehnologia ii ajuta de fapt sa munceasca mai mult: pagerele, apoi laptopurile si telefoanele mobile ii conecteaza permanent la sarcinile de serviciu, pina acolo incit le transforma casa intr-un al doilea birou si ii fac disponibili 24 de ore din 24 pentru solicitarile din partea sefilor sau a subalternilor, stergind aproape complet diferenta dintre timpul de lucru si timpul liber. Imaginea omului cu laptop pe plaja s-a transformat dintr-una a libertatii intr-una a unei subtilei sclavii moderne, iar cultura „societatii celor 24 de ore“ a devenit corolarul firesc al globalizarii. Pe de o parte, concurenta in crestere obliga la cresterea timpului de lucru si in acelasi timp a productivitatii: perdantele sint tarile care au crezut ca pot ramine la vechea filosofie a celor opt ore de lucru si a concediului de patru saptamini pe an. Pe de alta parte, lucrul cu parteneri de afaceri sau colegi de multinationala aflati la celalalt capat al lumii face obligatorii calatoriile obositoare de-a lungul mai multor fusuri orare sau teleconferintele la ore imposibile.
Tirziu in pat
Obiceiul de a merge tirziu la culcare nu este specific unui anume continent. Dimpotriva. Totusi, doua tari europene – Spania si Portugalia – se afla intre primele cinci tari ai caror locuitori prefera viata de noapte.
Ora de culcare
Loc tara intre 12 – 1 a.m. (% din populatie) Dupa 1 a.m. (%) Total dupa 1 a.m. (%)
1. Portugalia 47 28 75
2. Taiwan 34 35 69
3. Coreea 43 25 68
4. Hong Kong 35 31 66
5. Spania 45 20 65
Ora de trezire
Loc tara intre 5- 6 a.m.(% din populatie) inainte de 5 a.m.(%) Total inainte de 6 a.m.(%)
1. Indonezia 50 22 72
2. Vietnam 44 11 55
3. Filipine 29 12 41
4. Germania 22 7 29
5. SUA 23 6 29
