Desi au cumparat 17 tramvaie cu aproape 200 de milioane de lei, sefii RAT au introdus in contabilitate sume de citeva ori mai mari
Scandalul legat de afacerile cu fier vechi ale fostei conduceri a Regiei Autonome de Transport (RAT) Craiova a intrat in ultima vreme intr-un con de umbra. In urma acuzelor aduse de viceprimarul Craiovei, Sorin Iordache, fostului director al RAT, Iulian Ocroteala, municipalitatea a pus auditul pe urma sutelor de tone de fier vechi provenite din casarea autobuzelor si tramvaielor aflate in ograda regiei. Intre timp, in locul lui Ocroteala, primaria l-a instalat in functia de director pe fostul subprefect de Dolj, Virgil Boboc, care si-a pus miinile in cap cind a descoperit haosul din activitatea RAT. In ultimii ani, regia aflata in subordinea primariei a casat mai multe autobuze si tramvaie de la care a recuperat o parte din componente, restul fiind vindut ca fier vechi catre mai multe societati comerciale specializate. Asupra acestor afaceri planeaza suspiciunea ca ar fi fost facute in detrimentul RAT, banuiala fiind lansata chiar de unul dintre edilii Craiovei, Sorin Iordache. Dupa declaratiile belicoase de acum o luna, primaria nu a dus ancheta mai departe, multumindu-se doar sa schimbe conducerea RATC, sperind ca in felul acesta problemele vor disparea.
Casarea autobuzelor si tramvaielor din parcul auto al unei regii de transport este, in conditii normale, un lucru firesc. Numai ca, atunci cind pe avizele de expeditie sint trecute cifre neconforme cu realitatea, situatia se schimba. Cel putin asa sustinea Sorin Iordache, care, la vremea respectiva, acuza faptul ca in documente greutatea unui autobuz era, de exemplu, de 500 de kilograme, pe cind in realitate acesta cintarea citeva tone. Directorul economic al RAT, Marian Teodorescu, aflat in functie si pe vremea lui Ocroteala, spune insa ca pe avizele de expeditie care insoteau fierul vechi transportat catre firmele de colectare figurau cantitati provenite de la mai multe mijloace de transport in comun, aceasta fiind si explicatia pentru cifrele inscrise in documente. Teodorescu recunoaste, de asemenea, ca, dupa ce se recuperau toate componenetele refolosibile, autobuzele si tramvaiele erau taiate si transportate la gramada, fara o evidenta clara a seriei sasiului fiecarui mijloc de transport dat la casare. Conform spuselor sale, acesta ar fi motivul confuziei create in jurul vinzarii fierului vechi, Teodorescu explicind ca era dificil de urmarit seria fiecarui autobuz sau tramvai. Mai mult, directorul economic spune ca, prin metoda aleasa, RAT a facut economie, deoarece la un transport s-au livrat mai multe bucati din mijloacele de transport.
Au casat autobuze si tramvaie pina le-au pierdut urma
Conform cifrelor oficiale ale regiei, in 2003, aceasta a casat 14 tramvaie produse in 1986 la Timisoara, cu o durata de viata de 14 ani, si 15 autobuze cu o durata de viata de opt ani, fabricate in 1989. In urma dezmembrarilor, spun cifrele, RAT a recuperat piese de schimb de peste 1,5 miliarde de lei, restul fiind vindut ca fier vechi pentru suma de 600 de milioane de lei. Procesul a continuat in 2004, cind regia a casat 11 tramvaie, zece remorci si 37 de autobuze, obtinind din vinzarea la fier vechi aproape un miliard de lei. Interesant este faptul ca dintre cele 17 tramvaie cumparate de RAT in 2001, din Germania, patru au fost casate, desi aveau o durata de viata de cinci ani, ceea ce inseamna ca puteau fi folosite pina in 2006. Marian Teodorescu, ramas sa dea socoteala pentru afacerile fostului sau sef, Iulian Ocroteala, are insa alta parere. Acesta spune ca tramvaiele au fost cumparate la mina a doua, iar comisia a considerat ca trebuie casate. „Pentru a casa un mijloc de transport din parcul auto al RAT, trebuie formata o comisie care sa aprobe acest lucru. Aceasta comisie face un raport pe care il supune aprobarii Consiliului de Administratie, care se poate opune“, a declarat Teodorescu. De mentionat ca, la vremea respectiva, CA era format din noua membri in frunte cu directorul Iulian Ocroteala, ceea ce inseamna ca, indiferent de raportul comisiei, decizia finala apartinea conducerii regiei. Conform cifrelor statistice, in urma casarii celor sapte tramvaie produse la Timisoara si a celorlalte patru cumparate din Germania, RAT a introdus in contabilitate o valoare a pieselor recuperate de 862 de milioane de lei si a fierului vechi vindut de 729 de milioane, in conditiile in care un tramvai la mina a doua costa doar 14 milioane de lei. La un calcul simplu rezulta ca regia a platit pentru cele 17 tramvaie nemtesti 196 de milioane de lei, dar valoarea lor pe bucati era de opt ori mai mare. Supraevaluate sau nu, se pare ca RAT a descoperit afacerea vietii: cumpara mijloace de transport la un pret de nimic si le vindea la fier vechi de citeva ori mai scump.
REMAT, nemultumit de afacerea cu RAT
Nu toata lumea a iesit cistigata din afacerea cu fier vechi initiata de regia aflata in subordinea Primariei Craiova. Dumitru Ghinea, directorul REMAT Craiova, societate care a cumparat caroseriile provenite de la RAT, a declarat ca firma pe care o conduce nu a avut nici un avantaj de pe urma fierului vechi. „Pentru noi, taierea caroseriilor este o paguba, nu un cistig. La noi au venit doar portiuni de caroserii usoare de autobuze, nu de tramvaie, iar unele piese aveau seria indescifrabila. In camioanele care transportau fierul vechi erau componente din mai multe autobuze“, a confirmat directorul REMAT. In felul acesta, era foarte usor sa se piarda urma adevaratelor cantitati de fier provenite din casarea autobuzelor si tramvaielor, fie pe drumul catre REMAT, fie direct in autobazele regiei. O sinteza a neregulilor din cadrul RAT, precum si planul de eficientizare a regiei urmeaza sa fie prezentate primariei de noua conducere, care si-a propus sa stirpeasca furturile si incompetenta manifestata de-a lungul ultimilor ani.
