Procurorii au disjuns dosarul, iar fosta directoare Marylena Botezatu, cheia in afacere, a fugit din tara
Destul de des vehiculata in legatura cu afacerile ilegale cu combustibil, societatea Rafinaria Astra Româna face parte, alaturi de peste 20 de firme, din imperiul InterAgro, patronat de omul de afaceri Ioan Niculae. Articolele publicate in presa centrala au tinut, mult timp, capetele de afis ale ziarelor. Mai mult, Asociatia patronatului petrolier a anuntat oficial ca evaziunea fiscala din domeniu a depasit 600 de milioane de dolari in anul 2001. Daca ar fi sa folosim aceasta cifra, in 14 ani am avea tunuri de peste opt miliarde de euro.
„Imperiul“ lui Niculae cuprinde variate domenii de activitate, de la asigurari, agricultura, petrol, industrie chimica, tutun, pina la sport si agrement. In 1997, holdingul pe care-l conduce a cumparat 70 la suta din actiunile Rafinariei Astra Ploiesti. Conform evaluarii companiei de catre PricewaterhouseCoopers, cota sa din Astra valora circa 33,6 milioane de dolari.
Dupa 1996, in domeniul petrolier s-a dezvoltat un alt tip de tunuri financiare, evaziunea fiscala, prin vinzarea combustibililor ca subproduse neaccizate. Acest lucru este posibil printr-o filiera in care sint implicate cel putin cinci firme, doua reale (la capete) si trei fantoma, pe linga rafinarii functionind alte sute de retele. Rareori, una dintre acestea mai pica in plasa politiei, cum s-a intimplat in 2002 la Rafinaria Astra. Atunci, au fost arestati citiva pioni, dar de capii retelelor nu s-a atins nimeni. In cazul Astra, PNA a dispus disjungerea anchetei in privinta patronului Ioan Niculae si… atit.
Anul trecut, dosarul Petrolul a fost „ingropat ca sa nu se ajunga la magnatul Ioan Niculae. Toti cei 23 de inculpati in dosarul care l-a costat functia pe fostul secretar de stat de la Justitie, Doru Trifoi, au fost eliberati. Asta pentru ca, dupa ce magistratii au aminat cit au putut judecata, s-a stabilit ca „a fost depasit termenul rezonabil de arest preventiv“.
Dosarul penal 239/P/2002, instrumentat de procurorii Parchetului de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a pierdut rind pe rind „clientii“, raminind, intre sutele de file ale dosarului, un prejudiciu de peste 110 miliarde de lei. La inceputul anului trecut, declaratiile inculpatilor au inceput sa-l indice pe omul de afaceri Ioan Niculae. Poate pentru ca s-au plictisit sa-i tot ia apararea si sa stea ei dupa gratii. De atunci, un mecanism bine pus la punct (si „uns“) s-a pus in miscare pentru a impiedica judecarea procesului si aflarea tuturor vinovatilor.
Vinzari succesive de combustibili de tip M, P, l-lll si White Spirt
Totul a inceput cu o actiune de rutina a politiei, soldata cu descoperirea unei retele de traficanti de produse petroliere din Maramures. Procurorii au verificat filiera prin care circulau banii, raportata la drumul marfii, si au descoperit o importanta ramura a economiei subterane. In ancheta magistratilor au aparut numele unor cunoscuti oameni de afaceri si ale protectorilor lor „cu functii inalte“. Din actele de acuzare intocmite de procurori reiese clar ca statul a fost fraudat, prin intermediul mai multor firme „in cascada“, firme controlate de lumea interlopa din mai multe judete din tara. Operatiunile frauduloase au vizat cumpararea de la Rafinaria Astra Româna a produselor neaccizate (combustibili de tip M, tip P, tip l – lll, White Spirt). Carburantii erau „reciclati“ prin vinzari-cumparari succesive intre firmele din retea, in scopul valorificarii lor finale la pompa de motorina sau benzina, complicii insusindu-si atit diferenta de pret rezultata din calitatea superioara a produsului comercializat, cit si sumele enorme reprezentind acciza care nu se percepea la vinzarea din rafinarie. Concluziile expertizelor solicitate de procurori asupra rafinariei lui Ioan Niculae au scos in evidenta consumurile specifice de procesare, nejustificat de mari fata de volumul de activitate inscris in documentele de productie. Procurorii au suspectat faptul ca marfa iesita din rafinarie in cisterne era chiar benzina si motorina, cu toate ca in avizul de insotire a marfii erau inregistrate produse de calitate inferioara pentru care nu se calculau accize.
O alta concluzie a procurorilor a fost ca una dintre firmele de tip „bidon“, SC Romgroerg din Oituz, al carui asociat era un anume Romeo Rusu, avea datorii de 47 de miliarde de lei la Astra Româna, dar aceasta din urma nu a facut nici un demers pentru recuperarea acestei creante semnificative. In privinta lui Ioan Niculae insa, ancheta procurorilor s-a „infundat“, pentru ca „piesa“ care ar fi putut lamuri situatia, fostul director al Rafinariei Astra Româna, Marylena Botezatu, este fugara.Potrivit Politiei Române, ea a fost data in urmarire internationala in baza unui mandat de arestare emis de procurori pentru abuz in serviciu si instigare la fals, prejudiciul fiind de peste 63 de miliarde de lei. Surse confidentiale au declarat ca Marylena Botezatu s-ar ascunde undeva in SUA, aducerea ei in tara nefiind dorita deocamdata.
Declaratii incendiare
In aprilie 2003, rechizitoriul Parchetului General a fost transmis spre solutionare Tribunalului Prahova. In luna mai, avocatii apararii au inaintat Curtii Supreme o cerere de stramutare in alta localitate, mai tirziu cauza fiind mutata la Tribunalul Bacau, de unde au mai fost eliberati alti citiva inculpati. Pe 11 septembrie 2003, cauza a fost din nou stramutata, de aceasta data la Brasov, de unde au scapat si ultimii pioni din „lotul Petrolul“. Valurile succesive de eliberari au fost determinate de declaratiile unor inculpati, care au inceput sa „vorbeasca“. Lauruc a scapat. Completul condus de judecatoarea Georgeta Paraschiv, „ajutata“, potrivit unor surse, de sefa Sectiei Penale a Tribunalului Bacau, Ioana Vorniceasa (careia Ion Niculae i-ar fi promis ca o va ajuta sa obtina un post de conducere la Curtea de Apel Bacau, asa cum spun citiva magistrati din partea locului), l-a eliberat. Un alt inculpat in dosar, Dan Stanciu, a declarat pe 2 septembrie 2003, in fata procurorului Jan Scurtu de la Tribunalul Bacau: „La sfirsitul anului 2001 l-am insotit pe inculpatul Mihai Florin la Robank – agentia Ploiesti, de unde a ridicat 500.000 de dolari SUA, pe care i-a dus la Bucuresti la Ioan Niculae“. Sucursala Robank Ploiesti isi avea sediul in incinta Rafinariei Astra Româna, iar Mihai Florin a scos banii pe baza unor cecuri fara acoperire in cont, emise de inculpatul Dan Geotoiu, eliberat si el rapid din arest, ca sa nu-l ia gura pe dinainte. Despre declaratia lui Dan Stanciu a aflat imediat avocata Adela Stoica (reprezentantul Rafinariei Astra Româna la proces), care l-a pus in tema pe patronul Ion Niculae. Pentru ca inculpatul Mihai Florin sa nu confirme cele spuse de Stanciu (eliberat a doua zi dupa ce a dat totul in vileag, prin sentinta judecatoarei Margareta Maghiaru), la 11 septembrie, cind acesta urma sa fie audiat, s-a anulat sedinta de judecata. Tot atunci, Curtea Suprema a stramutat dosarul la Brasov, unde a fost eliberat rapid si Nicusor Damian.
