Locatarii caselor vecine cu cimitirul Ungureni sint „bintuiti“ de citeva saptamini de o naluca adusa de spate care, cum se lasa seara, haladuieste printre cruci, dindu-le fiori pe sira spinarii. Citiva dintre ei, mai cu picioarele pe pamint, au refuzat sa creada ca sufletele mortilor sint puse „pe sotii“ si s-au hotarit sa dezlege misterul. Dupa doua seri de pinda prelungita pina dupa miezul noptii, s-au lamurit. „Fantoma“ ce aducea cu cocosatul de la Notre Dame nu era decit un vagabond, care si-a facut culcus in unul dintre cavourile „nelocuite“ din cimitir.
Panciu nu vine „acasa“ decit seara. Pina atunci, bate cu piciorul toate pietele din oras, cersind cu caciula facuta punga bani pentru doua felii de salam si o piine. In Ungureni nu sta decit de citeva saptamini. Si nici nu mai are de gind sa stea prea mult pentru ca raceala cimentului i-a patruns deja in oase, dindu-i junghiuri. Pentru iarna si-a facut alte planuri, intentionind sa-si mute domiciliul intr-o scara de bloc, in care a mai dormit si in decembrie trecut si unde stie ca locatarii sint de treaba si caloriferele calde.
„Mai urit ca dracu’“, Panciu crede ca e spaima strigoilor
„Toata vara am dormit in parc. Pe banci sau printre copaci, pe unde nu trec gardienii. Cind s-au pus vintul si ploile, m-am mutat in cimitir. Am gasit un cavou deschis, am intins pe jos hainele care le aveam si m-am culcat in fiecare seara aici. In timpul zilei nu stau, ca sint portarii si oamenii si ma vad. Mi s-a mai intimplat intr-o seara sa dau peste o femeie cind voiam sa intru in cavou. S-a speriat asa de tare ca a inceput sa tipe ca ea cheama politia. De atunci vin dupa 12 sa ma culc“.
Panciu nu stie sa spuna citi ani are. Actele i-au fost furate acum doi ani, cind dormea in gara. Nici n-a incercat sa-si mai scoata altele de la primarie. Ultima masa calda a mincat-o acum citiva ani, la cantina saracilor. De foame nu moare. Precupetele din piete se milesc de el si-i mai dau un mar, o rosie, o banana si, citeodata, un sandvis adus de acasa.
Cum n-are nici un Dumnezeu, tovarasia mortilor nu-l tulbura deloc. Barbatul spune ca doarme tun in fiecare noapte si nu se sinchiseste de spirite, stafii si alte bazaconii in care oricum nu crede. Mai mult, Panciu spune ca mai degraba s-ar speria strigoii de el decit el de ei. Cu barba incilcita, imbracat in pardesiul cenusiu si ros de molii, mirosind a luminari si mucegai inflorit pe cimentul din cavou, el crede ca a ajuns deja spaima strigoilor.
„Odata mi-a spus un tovaras ca sint mai urit ca dracu’“, a rinjit barbatul, dezvelindu-si dintii stricati.
„Te trasa primaru’ la sale, Panciule!“
Panciu se lauda ca a mai dormit citeva nopti in cimitir si asta-vara, cind erau caldurile mari. Si nu oriunde, ci in zona vipurile. „Intr-o noapte am dormit si linga cavoul lu’ domnu’ primar Bulucea. Asa am vrut eu! Da’ nu stiu ce s-a intimplat ca am racit de am tras o saptamina dup-aia, desi era o caldura afara de nadusai stind. Rideau pretinii de mine. «Te trasa primaru’ la sale, Panciule!» Asa imi ziceau“.
Panciu planuieste sa plece foarte curind din Ungureni. A auzit ca vin frigurile si deja nu mai suporta cimentul rece. In plus, „tovarasii“ l-au avertizat ca s-ar putea sa se faca razie in cimitir, asa cum a fost nu de mult, si sa fie gasit de politisti.
Zvonurile ajunse la urechea lui se pare ca nu sint false. Lucian Mosoiu, seful Serviciului Pompe Funebre din cadrul RAADPFL, spune ca atunci cind ii sint sesizate cazuri de oameni pripasiti in cimitir apeleaza la fortele de ordine.
„Eu nu mai am cunostinta ca ar exista nici un astfel de caz. Luna trecuta am facut o razie impreuna cu politia si i-am gonit pe toti din cimitire. Cei care afla de asemenea oameni care dorm in cavouri trebuie sa ne sesizeze. Cind sint anuntat ca apar mai multe cazuri, vom initia din nou o astfel de actiune impreuna cu politia“.
