Un baietel de un an si opt luni din localitatea Vagiulesti – Gorj a decedat, saptamina trecuta, la Spitalul de Urgenta Craiova, dupa ce fusese batut cu bestialitate. Relele tratamente la care era supus Alexandru Caragui in familie nu erau necunoscute. Cazul intrase in evidenta Centrului de Prevenire, Interventie si Recuperare a Copilului Abuzat (CPIRCA) Dolj, unde micutul fusese adaposit o vreme. „Daca am fi avut puterea atunci sa-i luam copilul, poate nu s-ar fi ajuns aici. Din pacate, legea nu ne permite sa luam asa de usor un copil de linga mama lui“, declara la momentul respectiv Stanca Nita, sefa CPIRCA Dolj.
In prezent, in evidenta CPIRCA exista numeroase cazuri de violenta in familie: abuz fizic, sexual, emotional. In orice clipa, oricare dintre aceste cazuri se poate transforma intr-unul „Caragui“. Pentru ca legea permite. Pentru ca atunci cind este vorba de violenta in familie si, mai ales, cind acesteia ii cad victime copiii, lacunele cadrului legislativ au urmari criminale.
„Copilul avea leziuni craniene grave, produse prin loviri repetate, de o violenta inimaginabila“, infatisa situatia, din punct de vedere medical, seful Clinicii de Neurochirurgie de la Spitalul de Urgenta Craiova, Alexandru Camenita.
Greu de crezut ca indignarea provocata de un asemenea caz se poate asemui cu ceva. Dimensiunea sociala a fenomenului depaseste insa imaginile horror ale unui copil de nici doi ani omorit in bataie. Pentru ca, atita timp cit legea permite, el este numai unul dintre copiii mutilati, fizic sau psihic, de propria familie.
Anchetele sociale sint nerelevante
In Dolj, nu exista o statistica a cazurilor de neglijenta a parintilor vizavi de propriii copii. Nici fenomenul abuzului fizic nu este bine contorizat, chiar daca in acest caz se pot aduce probe „palpabile“: certificatul medico-legal.
La sesizarile rudelor, vecinilor sau a oricarei persoane care are cunostinta de existenta unui caz de violenta in familie, angajatii Centrului de Prevenire, Interventie si Recuperare a Copilului Abuzat (CPIRCA) Dolj se pun in miscare. Actiunea lor este insa limitata.
„Indicatorii abuzului emotional si ai neglijarii sint relativi. La ancheta facuta de noi, poti sa-i gasesti intr-o stare buna si lucrurile sa ti se para normale. Nu poti sa stai zilnic cu ei in casa, sa le urmaresti comportamentul. Aceeasi situatie exista in cazurile familiilor in care cel putin unul dintre parinti consuma alcool. Poti sa-l gasesti in stare de trezie si sa ti se para o persoana de incredere“, spune Stanca Nita, sefa CPIRCA Dolj.
Munca de preventie este ingreunata uneori si de autoritatile din localitate, care se urnesc greu si nu sint dispuse sa se „lege la cap“.
„Nu stiu ce ar trebui facut, dar parerea mea este ca si comunitatile locale ar trebui sa fie mai active. Sa gaseasca metode sa-i mobilizeze cumva pe acesti parinti care se limiteaza sa bea alocatiile copiilor. Intr-adevar, sint necajiti si situatia lor materiala este precara, dar sint lipsiti si de minimul de responsabilitate fata de copii. Nu stiu cum poate fi obligat un om sa munceasca, dar poate ca totusi s-ar putea gasi solutii sa fie mobilizati cumva. Nu e problema noastra sa le plingem de mila, dar, daca ei o vor duce mai bine, si copiii lor vor fi mai in siguranta“.
„Institutionalizarea ar trebui sa fie un superfenomen in Romania!“
Dupa anii petrecuti ca sef al CPIRCA Dolj, una dintre concluziile triste trase de Stanca Nita este ca, „daca ar fi sa luam in calcul saracia, conditiile precare in care sint crescuti, inclinatia spre alcool a parintilor si, mai ales, lenea acestora din urma, ar insemna ca institutionalizarea copiilor ar trebui sa devina un superfenomen in Romania!“.
Si pentru ca in centrele de plasament nu sint suficiente locuri, si pentru ca, aliniindu-ne la cerintele Uniunii Europene, directiile pentru protectia drepturilor copilului militeaza pentru raminerea copilului in familie, micutii ramin in grija parintilor chiar daca acestia nu sint in stare sa aiba grija nici de propria persoana. Iar legislatia vine in ajutorul acestei atitudini in urma careia, daca nu ajung la spital, copiii sfirsesc sigur cu sufletul mutilat.
„Dupa parerea mea, legislatia ar trebui sa fie aplicata cu mai multa dirzenie. Sensul «relelor tratamente» ar trebui extins. Daca un copil este tinut fara hrana suficienta, fara imbracaminte si noi putem demonstra repetabilitatea acestor practici din partea parintilor, organele legii ar trebui sa actioneze. Chiar noi avem astfel de sesizari depuse la Parchet, am sugerat chiar si incadrarea juridica. N-am primit insa nici un raspuns pina acum“.
Nu ne mai mira deci ca procurorul Gheorghe Constantinescu, de la Parchetul Tribunalului Gorj, a avansat ideea ca Alexandru Caragui ar fi decedat dupa ce a cazut din pat, desi medicii care l-au tratat spun ca leziunile craniene care au dus la moartea micutului nu puteau fi provocate decit „prin lovituri repetate, de o violenta inimaginabila“…
