Sorina T. are trei copii, cu care locuieste intr-o camera inchiriata, din cartierul craiovean Fata Luncii. In urma cu trei ani, ea a fost concediata de la o fabrica de confectii, din Slatina, unde lucra de sapte ani. Acum, Sorina s-a refugiat in Craiova, muncind in fiecare luna pe unde gaseste. Cel mai mare dintre copii, Liviu, care are numai noua ani, strabate in fiecare zi orasul pentru a stringe sticle si pentru a le vinde. Cele doua surori ale baiatului, Mirela si Lavinia, nu mai merg nici ele la scoala, din cauza lipsei banilor. Tatal copiilor a murit in urma cu citiva ani, intr-un accident de munca.
Este ora 7.00 si Liviu se pregateste pentru o noua zi de lucru. Sorina le pregateste micul dejun celor trei copii, cite o bucata de piine veche si citeva rosii. „Ieri nu am avut banii ca sa cumparam altceva. Ne-a ramas de acum patru zile o bucata mare de piine. Azi ii satur pe toti. Pina diseara o mai gasi si Liviu ceva sticle si cu banii pe care ii ia pe ele le mai cumpar un kilogram de cartofi. Pleaca saracutul de el in fiecare dimineata, cu noaptea in cap, sa mai stringa sticle pentru a avea bani de mincare. Din salariul meu trebuie sa platim gazda si apa. Lumina avem, dar nu o mai folosim. Proprietarul a spus ca nu trebuie sa intirziem cu plata ei, asa ca mai bine nu mai aprindem nici un bec. Stam si ne facem toate treburile prin casa pina se intuneca si apoi ne culcam. Ce sa facem daca am ajuns in situatia asta? De cind a murit barbatu-meu ne merge tot mai rau, ca si cum Domnul ne-ar fi uitat…“, a povestit cu tristete Sorina.
Una dintre fetite este grav bolnava
Viata Sorinei era linistita cind sotul ei, Crinu, traia. Nu erau oameni instariti, dar cel putin isi permiteau sa isi alinte copii. Locuiau in Slatina, tot cu chirie, de noua ani, intr-un apartament cu doua camere. „Era muncitor pe un santier de constructii. Pleca foarte des prin tara. Cind a avut accidentul, lucra in Severin la o vila. Nu stiu ce s-a intimplat. M-au anuntat doar ca a murit. O vecina m-a sfatuit sa ma duc la patronul lui sa ii cer un sprijin financiar. Asa am facut, insa, stiind ca sint singura si ca nu are cine sa ma ajute, acesta mi-a zis ca nu are ce sa imi faca. La numai un an de la trecerea lui in nefiinta am fost concediata. Ghinionul parca se tinea de capul nostru. Nemaiavind cu ce sa platim chiria, am fost dati afara din apartament si am ajuns pe drumuri. Am umblat pe la toate rudele mele. Intr-un final am ajuns in Craiova, la o matusa. Dupa ce m-am rugat de ea, a fost de acord sa ma primeasca, impreuna cu copiii. Situatia asta nu a durat foarte mult. La un moment dat mi-a spus ca nu ii mai suporta pe aia mici cind vorbesc si ne-a dat afara“, a continuat femeia. Sorina a ramas din nou pe drumuri, cu cei trei copii. In Craiova, nu a reusit sa isi gaseasca un loc de munca stabil. O luna a lucrat confectionera, alta la impachetat dulciuri, iar acum munceste la o patiserie. „Iau doua milioane de lei pe luna. Unu trebuie sa il dam la gazda. Ne-am gasit aici, in tiganie, ca era cel mai ieftin. Dupa ora 10 seara nici nu mai iesim din camera. Ne incuiem si facem liniste, ca ne e frica de proprietar. Vin alti tigani pe la el si incep sa faca chefuri. Abia astept sa plecam de aici. Stam doar de doua luni, dar nu stiu cit mai putem suporta. In plus, Mirela este grav bolnava. Are pneumonie. Medicii au zis ca trebuie sa am mare grija de ea. Ce pot sa fac? Nici nu se mai duc la scoala pentru ca nu am reusit sa le mai inscriu. Stau toata ziua acasa. Cind se simte Mirela mai bine se duc amindoua cu Liviu sa vinda sticle, pentru a stringe bani mai multi…“, a incheiat Sorina.
