Lidia Bragan are 35 de ani si locuieste alaturi de concubinul ei intr-o baraca situata la marginea Craiovei. Singurul venit care le intra in casa este ajutorul social. Pentru a putea primi bani, femeia este nevoita sa munceasca, desi este grav bolnava.
Patru pereti din birne si un acoperis din nuiele, asa se poate descrie locuinta Lidiei. „Stam aici de foarte mult timp. De multe ori a cazut baraca pe noi, dar am ridicat-o din nou. Ne-au mai dat cunostintele lemne si cartoane sa o acoperim. Barbatu-meu a luat chiar un kilogram de cuie de la un vecin la care a muncit cu ziua. Daca e vijelie afara, sigur ne zboara ceva din casa. Cind ploua e un adevarat calvar. Pentru ca avem acoperisul din cartoane, tot timpul ne intra apa in casa. Sintem nevoiti sa stam cu ligheane si farfurii peste tot ca sa nu ne ude hainele si patul. WC-ul l-am facut noi, in fata curtii. Acum citeva saptamini am luat citiva metri de sirma si ne-am inconjurat casa. Daca ajunge cineva pe aici, pe la noi, sa stie ca nu e a nimanui. Apa o luam de la un put care este destul de departe. De obicei, se duce barbatul meu, Miclescu, sa ia cu butoiul. Ca sa ne facem baie trebuie sa incalzim apa in curte, iar lemnele sint si ele putine. Chiar si iarna preferam sa stam imbracati cu mai multe haine decit sa dam banii pe lemne“, a povestit Lidia.
Barbatul cu care traieste este mai in virsta decit ea.
„Am vrut si noi sa ne casatorim ca tot omul, pentru ca sintem impreuna de 16 ani, dar nu am strins niciodata banii necesari pentru a merge la primarie. Asa ca stam in concubinaj. Copii nu avem. Ne-am gindit ca nu are rost sa ii aducem pe lume daca nu avem cu ce sa ii crestem. Decit sa se patimeasca…“, a continuat Miclescu.
Lidia a avut o criza de epilepsie in timp ce muncea
Cei doi traiesc din ajutor social. In schimbul banilor sint nevoiti sa munceasca in fiecare zi. Iubitul Lidiei a lucrat pina in 2001 la Salubritate, dar a fost concediat pentru indisciplina. „Lucram ca gunoier, dar m-au dat afara. Uneori, cind ma duceam si luam gunoiul de la blocuri, mai erau si alti patroni de magazine care imi dadeau bani ca sa il iau si pe al lor. Nu primeam mult, cam 20-30 mii de lei. M-au pirit colegii si cind au aflat sefii m-au dat afara. Acum sintem obligati sa traim din ajutorul social de la primarie. Eu muncesc pe linga cimitirul Sineasca. Acolo am fost repartizat. Primim cam 600.000 de lei pe luna. Ce sa facem cu ei? Lidia este bolnava de epilepsie si are nevoie de medicamente. 800.000 de lei trebuie sa ii dam numai pe doctorii. Nici nu ne ajung toti. Din cauza asta trebuie sa ma duc sa mai muncesc cu ziua pe unde apuc, ca sa mai aduc un ban in casa. Acum citeva zile, cind a fost Lidia la munca, a facut o criza si a cazut cu fata pe asfalt. Acum este desfigurata. S-a lovit rau. De fapt, nu e prima oara cind i se intimpla asta. Dar trebuie sa se duca la munca, daca nu, i se taie ajutorul. Atunci chiar ca nu mai avem din ce sa traim. Cu mincarea ne descurcam mai usor acum, ca este vara. Ne este teama ca, o data venit frigul, vom face iar foamea. Banii pe care ii luam trebuie sa ii dam pe medicamentele Lidiei. Daca nu le-am cumpara, cine stie ce s-ar intimpla cu ea“, a incheiat barbatul.
