Dupa ce pamintul le-a inghitit pensiile si economiile cu aratul, discuitul si semanatul, taranii din Dolj asteapta acum cu sufletul la gura cel mai mic semn de ploaie. Cantitatea de precipitatii va hotari daca la toamna le va aburi mamaliga in fata sau toata truda lor va lua drumul grajdurilor, ca mincare pentru vite. Agricultorii spun ca porumbul, deocamdata verde si frumos, cere deja apa si ca, daca de saptamina viitoare nu va ploua, toata productia se va duce pe apa simbetei.
„Opt sute de mii aratul pe pogon, sase sute discuitul, trei sute de mii semanatul… Saminta te priveste. Vrei una mai spornica, dai mai mult. In general, anul asta a fost 150.000 de lei baniciorul. Si cam atit iti trebuie pentru un pogon“, isi face calculele Gheorghita Alexandru din Balota de Sus, comuna Murgasi. Ea are opt pogoane, dar din opt n-a avut bani si putere in brate decit pentru cinci: doua jumatate cu griu, doua jumatate cu porumb. Griul se face sigur frumos si piinea o sa fie alba anul acesta, dar porumbul – Dumnezeu cu mila!
„Daca da ploaie se face, ca e in legatura lor, acum cer ei apa. Daca nu, ramin coceni pentru vite si nu mincam mamaliga anul asta“. Doua milioane pogonul e mult pentru Gheorghita si pentru orice taran cu pensie de CAP. Si munca e grea, mai ales prasitul la 37 de grade, pe crapatul cel mare. Unde mai pui ca Gheorghita are 64 de ani! Dar asa e mersul lucrurilor si sa lasi bunatate de pamint nelucrat e pacat de la Dumnezeu.
Fiecare pentru el
„Lucru singura la pamint ca barbatul mi-e bolnav. Eu il barbieresc, eu il spal… Si, uite, zilele trecute cosii singura un pogon ca n-avui cui sa dau 300.000 sa dea in locul meu cu coasa. Nu sint oameni sa-ti lucre cu ziua. Toate lumea are pamint, fiecare munceste pentru el si daca pe iarna isi fac datorii la unu’, la altu’, se duc sa munceasca la aia de au datorii. La mine n-a venit nici unu’. La 64 de ani, muncii singura tot pamintul“.
Pentru o zi de munca, femeia ar fi trebuit sa plateasca fiecare om cu 200.000 de lei, sau 150.000 daca le asigura mincarea.
Gheorghita se impaca macar la gindul ca se va face griul. „Anul trecut n-am avut griu nici sa facem coliva in ceaunu’ de zile mari…Da, Doamne, sa nu se intimple anu’ asta la fel cu porumbul! “.
