• Ca sa framinte lutul, olarii trebuie sa aiba la dosar cazier judiciar si fiscal, fisa medicala, autorizatie de mediu si autorizatie de la pompieri • „Trebuie sa declaram de unde luam pamintul si ce facem cu reziduurile“, se pling mesterii
Gorjenii care mai cumpara strachini sau cani de lut sint oameni de la tara, care le iau ca sa le dea de pomana la vreo inmormintare, sau oraseni care pleaca in strainatate si vor sa faca daruri traditionale. Mestesugul olaritului este la un pas de disparitie, dupa ce in Gorj au mai ramas doar citiva olari. Taxele si numeroasele autorizatii care li se cer ii fac pe oameni sa renunte la mestesugul pe care l-au invatat de la parinti.
Ion Ratezeanu este singurul olar din Tirgu Jiu care vine in fiecare zi in piata cu strachini si oale de lut. El este din Galesoaia, unul dintre satele renumite cindva pentru realizarea vaselor de pamint, care adapostea in urma cu citiva ani zeci de olari. De citiva ani, Ion Ratezeanu s-a mutat in oras, unde si-a adus si cuptorul in care arde vasele. La fiecare expozitie, manifestare sau tirg, olarul este invitat sa participe cu produsele sale, pentru a demonstra ca traditiile sint respectate cu sfintenie. In realitate, munca olarilor este foarte grea si, dupa ultimele legi, mesterii au nevoie de atitea acte, incit se gindesc sa renunte la olarit.
„Nu se face diferenta intre societatile care produc industrial obiecte de lut si un olar care sta toata ziua cu miinile in apa si pamint. Cind am vrut sa-mi reactualizez autorizatia mi s-a dat o lista cu taxele pe care trebuie sa le platesc si autorizatiile pe care trebuie sa le scot. Am aici dosarul: cazier judiciar si fiscal, autorizatie PSI (prevenirea si stingerea incendiilor) ca lucram cu focul, autorizatie de mediu si fisa medicala. Taxele ajung la citeva milioane, iar noi scoatem si 20.000 de lei pe zi. Nu mai renteaza. Mai bine renuntam“, se plinge olarul.
Pamintul inghetat trebuie framintat in casa, linga soba
Linga masa cu vase a lui Ion Ratezeanu sta Ioana Roventa, care vinde vasele facute de sotul sau. Femeia vine tocmai din Galesoaia si spune ca uneori nu scoate nici taxa de inchiriere a mesei din piata. Acestia povestesc cit de greu este sa scoti dintr-o bucata de pamint un vas din care sa poti minca sau bea.
„Se foloseste un anumit pamint, care trebuie ales cu atentie. Apoi este taiat si calcat. Se transforma in bulgari si apoi se da la roata. Cu cit e mai mic vasul, cu atit e mai migalos de facut. Cele mari se mai strica si trebuie sa o iei de la capat“, povesteste olarul. Mesterii mai spun ca pamintul inghetat pe care trebuie sa-l framinte iarna este adus in casa linga soba.
„Toata familia e bolnava de oase. Toata ziua stam cu miinile in apa si pamint“, se plinge Ioana Roventa.
Cuptoarele olarilor, inghitite de mina
Locuitorii din Galesoaia erau cunoscuti sub numele de „strachinari“ pentru ca aproape toti traiau din framintatul lutului. Acum, satul aproape a fost ras de pe fata pamintului. Din cele 100 de case au ramas vreo zece si nu sint toate locuite. Exploatarea miniera care s-a intins de la an la an i-a imprastiat pe „strachinari“ prin tot judetul, iar cuptoarele lor in care isi ardeau vasele de lut au fost inghitite de mina. „Aproape fiecare casa avea cuptorul sau. Au disparut toate. Doar fratele si cu sotul meu mai fac oale, dar putine pentru ca sint bolnavi. Incet -incet o sa dispara si mestesugul asta pentru ca nu avem cui sa-l dam mai departe“, se plinge sotia ultimului olar din Galesoaia.
