Are 76 de ani si cam tot atitea brevete de inventii. N-a avut timp nici pentru iubit, nici pentru insuratoare, nici pentru intemeierea unei familii, tot scornindu-si mintea cu lucruri pe care nu s-a gindit nimeni vreodata sa le infaptuiasca. Asa s-au nascut sute de produse care au avut la baza inventiile lui Grigore Nicola. Daca ar fi trait in alta tara, probabil ca nea Grigore ar fi fost acum miliardar si ar fi avut o batrinete lipsita de griji. Dar „legenda vie a izolantilor electrotehnici organici romanesti“- asa cum a fost numit in lucrari de specialitate, traieste intr-un con de umbra, nerasplatit si nerecunoscut de catre statul roman, purtindu-si averea sub brat: o mapa rapciugoasa, plina de reviste, ziare, diplome, unele ingalbenite, altele nou-noute, cu efemere cuvinte de lauda la adresa stralucitului inventator. Atit si nimic mai mult.
Prima inventie i-a fost inregistrata in 1964. Au urmat apoi 40 de ani dedicati inventicii, pe parcursul carora au rezultat 70 de brevete de inventii, in urma carora s-au realizat peste 400 de produse. Specialistii spun despre el ca „a conceput aproape tot ceea ce a realizat industria romaneasca a izolatorilor electrotehnici organici“. Dar Grigore Nicola nu s-a limitat la acest domeniu. Retras la tara, in comuna Oboga, sat Calui – unde s-a nascut, batrinul s-a ocupat de agricultura si, spirit inventiv, nu s-a lasat pina nu a pus la punct o tehnologie speciala de cultivare a porumbului.
„Am scos porumb de cinci metri inaltime, cu tulpina de cinci centimetri grosime; patru-cinci pe tulpina“, spune batrinul.
15 procese… si nici un ban
Ajuns la venerabila virsta de 76 de ani, fara familie si uitat de prieteni, pe Grigore Nicola nu-l mai incalzeste nici macar amintirea trecutului sau plin de realizari. Realizari care nu i-au fost recunoscute decit de prieteni, invidiate de dusmani si folosite de stat. Din partea autoritatilor nu a primit insa decit bucati de hirtie in care, ce-i drept, sta scris alb pe negru ca Grigore Nicola se numara printre ilustri inventatori romani. Onoare, respect, recunostinta vesnica si… atit.
„N-am primit nici o letcaie. Pina in 1994 aveau sa imi dea 40 de miliarde. Reactualizata, suma ar ajunge la 100 de miliarde. I-am dat in judecata. Am peste 15 dosare in judecata. Dar degeaba“.
In primul an de dupa revolutie, Grigore Nicola a solicitat Intreprinderii de Cabluri si Materiale Electroizolante (ICME) Bucuresti, unde a lucrat in anii ’50, sa-l repuna in drepturile materiale legale care i-ar fi revenit ca urmare a aplicarii inventiilor sale. Lungile procese n-au facut insa decit sa-i demonstreze inventatorului ca meritele sale nu vor avea nicicind finalitate financiara.
„Am mincat si eu o data bine…“
Grigore Nicola continua sa se afle printre invitatii de seama ai tirgurilor si expozitiilor de inventica. Prilej cu care stringe miini, primeste felicitari, carti de vizita de la persoane care ii promit ca va fi ajutat, dar uita de el imediat ce au intors spatele, isi umple burta lipita de coaste si gusta putin din betia celebritatii. Dupa care se intoarce in casa lui din Calui, singur cuc, cu pasarile si cei cei doi ciini, si totul revine la normal.
„Ultima data am fost la Bucuresti, saptamina trecuta, la Tirgul International din 7-12 octombrie. Am fost singurul inventator roman care a primit diploma. A fost frumos. M-a aplaudat lumea, mi-au dat o diploma…Am intirziat putin si ei ma asteptau disperati. Am facut si eu pe boieru’ o data! Dupa ce m-au felicitat, am gustat din toate mincarurile alea: sarmale, prajituri… Am mincat si eu o data bine luna asta! Am baut si vreo patru pahare. Eu am cerut coniac, ei mi-au spus ca n-au decit whiski. Buuun! Si mi-au umplut buzunarele cu carti de vizita. Dar stiu ca au facut doar pe interesatii…“, spune nea Grigore, consolat.
250 de lucrari scrise
Grigore Nicola n-a renuntat nici acum sa se lupte cu mintea sa. Nu o lasa deloc sa leneveasca si incearca mereu sa se autodepaseasca.
„Mi-a imprumutat cineva un calculator. Mi-ar fi de mare ajutor sa invat sa lucrez cu el. Masina mea de scris s-a cam stricat si am atitea de pus pe hirtie! Imi trebuie un manual de incepator. Am vazut eu ca masinaria imi spune singura ce sa fac. Ca eu stiu engleza, si franceza, si germana. Am invatat singur, ca nu puteam sa ma limitez la cartile in romaneste. Pina acum am milioane de pagini scrise. Cu 250 de lucrari ar fi trebuit sa fiu academician! Dar nu am doctoratul, pentru ca nu m-au lasat sa mi-l dau. N-am fost membru PCR!“.
Nea Grigore mai spera ca, daca n-a primit nici un ban pe inventiile sale, macar va fi ajutat sa-si publice o parte din lucrari. Si mai are un singur regret: „Ca n-am urmasi sa-mi continue munca de cercetare“.
